Ma uitam la postarile mele de-a lungul anilor aici pe blog, in fiece an s-au rarit si uite ca anul trecut am postat una! din 365 de zile am gasit cumva timp sa fac o postare. Scrisul candva era pasiunea mea, am scris caiete intregi cu ganduri. Candva...
...Ganduri am si acum, galagia lor nu imi da pace, dar ramin la stadiul de bazaieli in minte. Se zice ca acele ganduri pe care pui accent, asupra carora adastezi, pe care le percepi cu toate simturile tale , devin realitate. Si gandurile rele devin realitati.
Scrisul e o alta metoda de a da putere gandurilor tale. Ca sunt amintiri prafuite sau recente, ca sunt vise , scriindu-le le dai putere de expimare. Daca doresti sa ramana intime, un jurnal ferit de ochii altora e bun, daca vrei ca experientele tale sa le impartasesti altora, scrii pe blog sau o carte. Inceputul e greu, ca apoi devine o "rutina" scrisul.
De multe ori ma descurajez sa scriu, parca nimeni nu mai citeste nimic. Si la radio ma intrebam cine si cati asculta emisiunile mele, mi se parea uneori ca se pierd in pustiul eter gandurile puse pe unde, dar am invatat multe de atunci! Nici un gand exprimat nu se pierde, cand vor gasi pamant bun vor rodi, si cum dintr-o samanta va iesi un spic, nimic nu e zadarnic!
Am gasit pe laptop salvate povesti scrise candva. Interesant sa le recitesc. Si inteleg de ce e bine sa le las sa zboare in eter, pt ca recitind acum , mi se par cumva "depasite"...
Mi-am propus sa citesc mai mult, sa nu mai caut scuze sa nu o fac. Si de pe alte bloguri si carti. E mult pana citesc prima pagina, ca fac noapte alba prinsa in universul gandurilor scrise.
...si arde un muc de lumanare in odaie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu