Apusuri de soare. La Toaca si dealurile Clujului.

Fam Turc, domnitele ...si Michael. Din pacate nu am nici o poza cu Dj Delta, e cam scump la vedere...

Casa bunicii in Diviciorii Mici. Mihai si Romeo Turc la Taga , la o bere , f. frumos acolo.

La Cluj

Eee, dealurile Clujului...pai ma sui in dealul Clujului...sa vii sa vezi!!! Am ajuns si la Cluj. Frumos oras.

De la Beius am luat ...un nene ce nu a vrut sa plece pana nu i-am platit toate locurile din masina, desi s-a mai urcat un baiat. A fost bine pana la intrarea in Oradea. Acolo a inceput circul. Masina din spate ne claxona...si al meu sofer a inceput tirada injuraturilor, a deschis usa s-a dat jos sa-i dea o lectie celuilalt ca si-a permis sa ne claxoneze(desi omul avea dreptate ca mergeam pe mijloc )acolo in mijlocul intersectiei. Doamne ce injuraturi si ce ridica pumnul!!! L-am strigat ca sa nu uite ca nu e singur , ca la banii ce ii dau nu am nevoie si de circ, dar sa mai merg pe la politie ca martor. Ei dar ...cica pana acolo am platit , desi vb a fost pana la gara. Alti bani, alta distractie. Si ca sa nu ma enervez si eu , am zis ca nu ma intereseaza motivele lui de a fi nepoliticos ,sa ma duca la gara ca pleaca trenul. Am ajuns la fix sa iau bilet si sa ma sui in rapid. In vagon, mirare mare. Pai rapid modern zic io, ca la mijloc era stil ..bou-vagon, ca la personalele din -nainte. Cum ostile stau fata in fata...am intrat in vb cu tinerii ce mergeau la mare. Si ei mi-au dat orarul microbuzelor ce circula in Beius, data viitoare sa fiu pregatita.

Am ajuns in Cluj. Si ma astepta varul in gara , asa ca am terminat cu peripetiile.

Clujul are de toate. Am vizitat catedrala, gradina botanica, malul Somesului(cu dj Delta am fost , si prin marele parc din oras, de... sa vedem cat de faine is ardelencele, ca dj e din Campulung Moldovenesc). Si uite ca am reusit sa vad un alt coleg al radioului, unul care mi-a cam dat de furca, si care mi-a zis ca emisiunea mea e ...buna, dar...asa ne-am cunoscut, pe net. Dar in realitate , Dj-ul e un baiat cat se poate de exigent in privinta a tot ce face. Si face bine ce face, pt ca ii place. Pune mult suflet si daruire, este un prieten virtual minunat(pai nu degeaba ne certam pt. el , eu si ascultatoarele care cica au fost primele candidate). Iti doresc mult succes in continuare daraga Dj Delta.

Am fost apoi in Gherla. Multe amintiri ma leaga de acest mic orasel, unde am rude si prieteni. Dar nu puteam sa nu trec pe la vara pe acasa...tot pe malul Somesului, Doamne cum trec anii....Mihai e la pensie, e bunic deja, iar verisoarele ,carora la dadeam sa pape cu biberonul , au copii acum marisori. Si pana in Diviciorii Mici am fost, sa punem o floare la mormantul bunicii mele, si nu numai.Ca atat mai avem acolo, cruci si o casa ce sta intr-o rana. Nu pot sa nu vad acele locuri, fac parte din viata mea, am fost acum, dar cu gandul inapoi...cand traiau toti cei dragi noua. Am papat pere varatice, lipcii cu branza....dar din pacate nci un bivol nu se mai arata la apus pe ulita, ce bun era bulzul cu lapte de ghibolita!!!!

In drum spre Cluj , am oprit sa bem o bere. Si cum a inceput taragotul sa zica cu foc, a trebuit sa facem un dans, ce dor mi-a fost de o invartita!!!

La Cluj , dupa ce am facut o emisiune traznet cu Dj Delta, am fost la discoteca, cu varu, ce nu a uitat timpul petrecut la baluri prin satele vecine, si Diana (ce frumos e la 18 ani...) sa nu uit de Dali , o frumoasa d-soara din acelasi an...18.

Au!!!distractie , muzica, dans. Am facut cunostinta cu lumea muzii de acolo(dj-ul nostru are ..relatii de!!!) Frumos a fost, doar ca nu am auzit vreo 3 zile mai nimic. Rockul inca imi batea in timpanele ce au fost gata sa ma lase... Desigur ca nu puteam sa plec si sa nu fac emisune cu Fam. Turc ,care m-au uimit prin compexitate. El, barbat bine , dar plin de romantism , un poet ce mai, recita de numa...ea , o mama si prietena , plus bucatareasa minunata. Fetele: Diana , tineretea in puterea cuvantului, Teo, o mini printesa. Sa nu uit de ...Michael , motanul cel negru ce a fost adoptat in ziua in care a murit regele muzicii pop.

Frumos acolo , pe dealurile Clujului, unde natura si-a facut pe deplin datoria. Am plecat cu regrete ca timpul trece asa de repede langa oameni minunati.

Partea a doua...

Cam asa este...daca mai ajung sa o scriu, caci in ritmul in care am ajuns la Lipova...Dar va spun eu ca fara peripetii , orice vacanta se pierde in praful uitarii. Dar am ajuns in gara la Radna, si de acolo, peste malul apei ajungi in Lipova. Mami Neli a venit cu bicicleta, rucsacul in porbagaj si ....colindam Lipova pe faleza, prin parc. Bunicii cu nepotei acolo, liniste multa si raccoare cat de cat. Nea Gheo, era undeva prin preajma , ne-am gasit usor, si usurel catre casa. Frumos orasel. Are o manastire frumoasa , care de hramul Sf. Marii este arhiplina. Si am vazut si vechiul bazar, ce inca mai pastreaza un iz de trecut printre arcade.

Am servit o cafeluta, ne-am tras sufletul si povestit peripetiile. Au venit vecinii de alaturi, care doar ce au avut nunta, frumosi amindoi, si am plecat impreuna la baile Lipova. Mami Neli mi-a povestit despre ele , ca erau renumite in strainatate, ca aveau multi pacienti si din alte tari, apa de acolo avind calitati magice.Dar se pare ca cel ce a cumparat acum , a desfiintat baza, a inlocuit apa din bazine cea minerala , cu apa normala. Si vinde apa la sticle...sa faca in ban omu`. Deci nu mai exista nik...si cat asteptam sa plec cu genunchii de pustoaica de acolo... Ne-am balacit , am facut inaugurarea costumului de baie. nici la terasa nu prea s-au inghesuit sa ne serveasca cu bere si mici, dar nu am vrut sa ne stricam ziua..

Apoi acasa , dupa ce am terminat cu povestile, am facut o emisiune frumoasa la radio , live cu fam. Gheorghe. Pai, domnul ne tinea isonul, dansa si ne spunea bancuri... frumos a fost, ma simteam asa de bine. Nu ne venea sa dormim, asa ca am trecut la un pahar de vin negru in faimoasa bucatarie unde mami face toate minunatiile, multe dintre ele impartasite si ascultatorilor la emisiunea "va poftim la masa".

Din pacate timpul nu era in favoarea mea, si a doua zi trebuia sa merg la Beius. Dar cum??? Am intors pe dos toate variantele. Si uite ca vine vecina Maria , din Bocsig sa ma vada, io marea '"vedeta"... Si printre altele a auzit de marea dilema si intrebarea secolului. Si cum domnul a venit sa vada ce face doamna atata de nu mai vine, ce a zis pai...hai la Bocsig sa vezi si casa noastra(mami Neli de ceva ani tot merge si nu mai ajunge acolo in Bocsig, ce noroc sa vin io pe acolo...), si cum are un frate in Beius pe care nu l-a vazut cam de mult, mergem acolo!!!si uite asa fara sa ne gandim macar . am pus bagajul si ..la drum. Wow!! asta da omenie zic eu. Ca doar Beiusul nu e dupa colt. Doamna Maria a zis ca a trebuit sa vin eu sa scot lumea din rutina...ha...ha... am ajus acolo am vazut casa, frumos e acolo, am mancat prune din gradina. Si in drum spre Beius am baut apa minerala cu gust de sulf, ceva nou pt mine, care aveam apa sulfuroasa la mare , dar nu era minerala. Buna pt multe afectiuni, trageau masinile pe margine si umpleau bidoane si canistre cu apa aceea. Tot drumul am cantat , eu mai mult ascultam si ma minunam cate cantece vechi pot asculta live.

Si ...cum continuarea am scris-o deja acolo in postarea "la Adi"...

Nu am gresit numind-o pe Neli din Arad mami. O femeie extraordinara. Cu dor mare dupa cele 3 fete, care sunt departe, o femeie care stie sa aline suflete sa fie o ...mama. Iar nea Nelu...e ceva de neuitat, ce mai, o fam. care iti face placere sa te intalnesti din nou.

Si sper ca ne vom mai vedea...pana atunci toate cele bune tuturor celor din Lipova.

La Lipova.

Am inceput sa scriu despre periplul meu prin Romania. Si am fost si la Lipova. Oooo ...dar nu asa de simplu. Pai nu...

Am zis sa merg cu trenul de la Simeria la Lipova. Nu e asa de departe, mami Neli ma astepta in gara. Bun. Ma duce Jean cu masina pana in Simeria din Calan, cu nepotica dupa noi. La ora 16 :42 pleca Acc. Simeria -Arad. Bunnn...avem inca 10 min. Iau bilet, iesim afara la o inghetata si ii fac o poza Madalinei sa se vada si trenul ce era in gara, 3 vagoane si o locomotiva. Asteptam sa anunte trenul, ca la linia unu cum scria acolo nu era nik. Dupa gardul de sarma linia 2 sau 3 erau cele 3 vagoane. Ei , e Acc. zic eu, anunta plecarea. Cu gandul la asta si cu pupaturile de rigoare , vad ca cele 3 vagoane se scurg pe linie, fara sa suiere locomotiva macar si fara calatori, si in ultimul vagon unul ce se urcase pe scara radea ...de mine.!!! Mai , nu o fi asta trenul? Mergem in gara intreb la bilete, doamna f . revoltata zice ca de unde sa stie ea cum arata trenul ce pleaca spre Arad. Pai nu se mai practica anuntarea trenului zic eu? Ea da bilete si atat. Ce daca a plecat de la alta linie, era singurul tren nu? Nici cel de la informatii nu are in obligatii sa anunte trenul. Acum Jean zice:soro nu te enerva ca ...ai trenul in poza!!! Am ras de zicea cea de la casa ca-s nebuna (de oftica c-o plecat trenu!!!) Acum ce sa fac? alt tren nu mai era decat pana in Savarsin(care habar nu aveam unde e...)si de acolo ce fac...ca nu erau legaturi deloc, dar a doua zi dim. era rapidul ce venea din Mangalia. Si mami Neli care ma astepta ...Sa dau biletul inapoi , nu mai primeam decat vreo 80 % , au , de ce zic eu? Pai ce e vina mea ca nu te-ai suit in tren zice tipa. Am rezolvat, ca am schimbat data si am platit numai locul(ca ala de azi s-o ...expirat) si diferenta ca cel de dim. era rapid. Sun si anunt vestea cea mare. Ca vin maine. Bine ca nu apucase mami Neli sa plece spre gara.

Mirela , vara-mea a ras sa moara, cand a vazut ca ma intorc iar la ea. Si ca am ramas cu ...gara si trenul in poza.

Dimineata , dupa ce am asteptat vreo 80...ba ...60...nu, 70 de min intarziere, vine ...uuuuuu!!!! trenul. Acum anunta cu juma de ora inainte si din5 in 5 min plecarile(sa-mi faca in ciuda). Sus in tren, gasesc locul si ..taca -taca... trece de Savarsin. Gata zic , urmatoarea e Radna. Incetineste trenul, ma reped la bagaj ,deschid usa...dar era numai un triaj. Ei na, era sa ramin intre linii naiba stie pe unde. Am avut noroc cu un tanar care ma anunta haltele pe unde trecem , ca avea pe celular traseul. Gata , Radna. Dau sa deschid usa....valeu nu vrea. Ma panichez, ma duc la cealalata, nik!!! Il rog pe tanarul acela sa ma ajute, nu poate nici el.Na ca pleaca trenul si eu nu pot cobora!!! Fug in vagonul de alaturi. Reuseste baiatul sa deschida , ma striga, si...vai !!!unde e peronul frate? in fata usii era un boschet mareee si inalt. Tanarul zice sari ca pleaca trenul. Si pana la Arad nu mai opreste. Lungesc eu cracii mei de vreun metru si ceva , pipai si negasind peronul ,sar in tufa aia. Imi arunca si rucsacul si ma feresc sa nu ma loveasca scara. Era ceva ca in Charlie Chaplin, ce mai. Am reusit sa cobor din copac(eram ultima maimuta), pardon tufa printre pietrele peronului.Dar unde naiba e gara? Cum eram in vagonul 9 , eram prin triaj, linii si iar linii, bolovani ...ei na, acum incotro? Vad undeva mai departe vanzoleala, lume ce pleca , na ca is singura si nici macar in gara. Mai era o doamna ce se uita la ceas, la trenul ce se pierdea in zare...la peronul gol...Trebuie sa fie mami Neli zic eu si incep sa agit bratele de la capatul lumii. Da de ma vede zic eu. Cel de Sus o fi zis ca am indurat destule pe ziua de azi si uite ca arunca doamna o ultima privire si ma vede. Ne-am intalnit la o margine de peron , si nu puteam sa fim decat ...noi, ca nu mai era nime...

Partea a doua , maine.....

O zi...cu soare.

Ieri a fost o zi cu soare, frumoasa. M-am gandit sa iau picioarele la spinare si sa fac o plimbare in parc. Ala mare, care e pe malul raului Han...Zis si facut. Ma gatesc , sui in bus si ...cobor in statie. Pun ochelarii de soare, fac ochii roata, imi umplu sufletul de senin si hai sa trec imensul bulevard. Trec jumate, si ca sa nu ne plictisim pana prindem urmatorul semafor, e un loc de popas, intre flori. Si printre claxoane si scrasnete aud...miauuuu...miauuuu... nu se poate, ma uit asa pe sub ochelari, ca de ...poate nu vad din cauza beznei ce mi-o ofera lentilele...dar nik! Iar miauuu....si in sfarsit iese un botz de blanita tarcata. Ce se da la mine! O iau si o pun pe banca...dar miaul nu se opreste ...caut directia si vad ca apare o codita micaaa, si alt ghem de blanita. Au!!! doi pui mici ce abia au deschis ochisorii voiau sa treaca strada saracii dupa noi. Nu !!! i-am luat sa nu-i calce nervoasele motoare ce asteptau ambalate ...Dar ce fac ? Doamne! eu care plecasem la plimbare!!!! acum aveam 2 gheme cu blanita ce miorlaiau si se agatau cu gherutele de degetele mele. Am gasit pe trotuar o mini sacosa de carpa, i-am bagat acolo...ma uitam la malul apei...la pisi din sacosa... nu m-a lasat sufletul sa ii arunc acolo iar.

Am luat autobuzul si ...acasa, trecut pe la sital sa vad in ce stare sunt. In afara de foame si praful din blanita erau o.k. Acum is acasa le dau lapte cu biberonul . Dar sper sa gasesc o inima iubitoare sa ii creasca. Ca ale mele cele 3 pisi au intrat in greva, scuipa si sasaie ...de numa. Nici pe mine nu ma vor , sa le mangai sa le dau papa , ca miros a ...pisi strain. Of, cine i-o fi aruncat acolo?

Si ma gandesc, cum de uneori se potrivesc lucrurile. Domnul Nostru o fi zis ca ...ar fi bine sa fac o fapta buna, sa salvez cele 2 sufletele.

In Pestera Ursilor . Mama , Liana Adi si Luca.Oamenii minunati ce i-am gasit si lasat in Beius.

malul Crisului.Un frumos apus si ...Adi.

La Adi....

Am inceput caravana Radio Sunshine , in vara ce a trecut. Printre cei vizitati a fost si colegul meu Adi Bogosel. Da am fost la Beius...Doamne, parca ar fi la capatul lumii. Daca nu ai masina , greu tare ajungi...trenul habar nu am de ce nu gaseste Beiusul pe harta, microbuze numai din Oradea gasesti. Cum eu eram in Lipova,... am zis ca o gasit orbul Braila, dar eu Beiusul? Ei uite ca nu a fost asa de usor. Mami Neli are vecini care au casa la Bocsig si i-am rugat amindoua daca cumva le e dor de casa ...da de m-or duce pana acolo. Si cum sunt oameni minunati ...domnu a zis ca i s-a facut dor de fratele ce sta in...Beius!!! Wow ! asta da ospitalitate si ajutor nesperat. Sus in masina , cu mami Neli cu tot si ...prin Bocsig spre Beius. Doamna Maria e din Bocsig, frumoasa localitate. Si frumoasa zona. Am baut si apa minerala cu gust de sulf direct de la izvor...ne-a plouat o tura , dar cum amenii minunati au prieteni, am intrat la o familie la o cafea. Am ajuns in Beius dupa ce s-a cantat tot drumul in masina, doua doamne ce stiu cantece si doine vechi, deci nu ne-am plictisit deloc. Si lanurile de floarea -soarelui ne incantau privirea.

A venit Adi...ne-am dus acasa la el. Ce s-a bucurat , mai ales ca mami Neli a fost prezenta. Mama lui ne-a pregatit masa. Dar cum cei din Lipova trebuiau sau se intoarca, am ramas singura cu Adi sa mancam. Yammm...ce buna a fost! Am plecat apoi sa vedem imprejuimile mai exact Crisul. Pai am cam vazut toate cele 3 Crisuri. Cum malul nu era departe si Adi nu a mai fost decand era la scoala...era cazul sa mergem. Pe drum am vazut si sonda ce fora pt a capta apa termala ce va incalzi orasul(primul oras ce va fi incalzit cu apa geotermala )Adi e f. mandru de asta.

Dar ...lunca e invadata de gunoaie ramase de la ultimul weekend. Pacat, ca distractia se rezuma numai la placeri si uitam sa ne adunam resturile ospetelor.

Ne-am plimbat pe malul apei, am facut poze, si ne parea rau ca nu nea-m pregatit sa facem o baie. Dar apa era destul de murdara din cauza ploilor cazute in fiecare zi. Seara am facut emisiune la radio impreuna, eu si Adi.Wow! a fost minunat.

A doua zi a venit Liana , sora lui Adi care ne-a dus la ...Pestera Ursilor.Si cum nu se putea ca nazdravanul Luca sa fie lasat acasa...am pornit toti 4 sa ne pape ursii. Pt. mine a fost prima data , Adi a fost... prin scoala primara. M-a impresionat placut ceea ce am vazut, mai ales ca era racoare, afara erau vreo 35-40 acolo, ...mi-au inghetat picioarele si mucii curgeau lumanari!

Am cumparat ceva afinata la iesire sa degustam acasa, am cumparat si pastrav proaspat de la o crescatorie din apropiere.

O zi excelenta , alaturi de Adi. Si multumesc Lianei pt rabdarea ce a avut-o cu noi si poftele noastre. desigur mami a avut grija sa gateasca iar ceva minunat.

Eeee...cum am sa ajung in Tg-Mures? Grea intrebare...dar am ajuns cu peripetii ca de obicei in Oradea, de acolo in ...Cluj si cu mare noroc in Mures in aceeasi seara.

Oameni minunati, simpli dar plini de omenie sunt in jurul nostru. Adi si cei de acolo au fost exact asa cum mi-am imaginat ...de nota 10!!!! cu plus.

Mama in interiorul unei case din satul alegoric. Si yammmm...tocanita la ceaun.

Partenera mea de dans si o frumusica tarancuta ...ce merita premiu ca macar purta costumul fara jena.

A doua zi la Fancel

Pai trebuia sa merg si a doua zi. Am luat-o pe mama si...picioarele la spinare, da de om gasi vreo cursa. Nik, iar nu se stia cand a fost si de unde... noroc ca vecina Mirela inca nu plecase , l-am convins pe sotul ei ca merita sa mergem, si gata pe cai!!!

Am ajuns la marea inghesuiala, tot soare si o zi torida. Si ca sa le fac in ciuda celor din primarie, m-am imbracat iar in costumul meu neoriginal. Azi ceva concursuri erau organizate de tv-ul prin cablu Gliga. Concurs de reporteri(care deja se terminase, si unde cica i-au pus pe cei 3 tinerei sa recite capra crapa piatra-n patru....) dar urma flamindul satului si ceva de chiuit. Pe scena se anuntau iar mari artisti. Am dat o tura cu mama satului alegoric, am trecut pe la... institutul de lb straine sa vedem azi ce lb se vorbeste....era la moda ...chineza:"haifanfan".hahaaa

Cum pastravul sfaraia pe gratar am zis sa luam si noi, eeee dar pretul era prea piperat asa ca am renuntat si am servit ceafa si o bere rece. Cam greu am gasit locuri la mese lume multa azi. Si o desebita placere mi-a facut intalnirea cu Voichita, colega mea de la radio Sunshine.

Ne-au incantat cu frumoase melodii si dansuri cei din ansamblul Muresul, Leontina Pop, Dorina Oprea, Robert ...si ...din pacate nu mai stiu cum. Iar pe seara Aurel Tamas. Am dansat iar , de data asta cu Voica...si o doamna bine ,taranca ca mine.

La fel de multa lume imbracata traditional, adica mai nime. Concursul era asa dupa ora 22 , la ce sa stea toata ziua imbracati?

Dar eu am fost invitata de Robert pe scena sa joc cu el...tanar solist din zona Sibiului.Eeee ...nici nu imi placea mie acolo pe scena, dar nu am mers, ce pacat!!!

La flaminzila au fost 3 baieti tinerei din sat care au trebuit sa pape cate un botz de mamalica cu ...ceva. Care termina primul , dar fara sa se strambe. Si era botzul cu branza dar negru de...piper. L-au dat cate o bere dupa concurs saracii, ca mai sa faca infarct de atata piper.

Dupa ceva asteptare apare si Tamas...sicera sa fiu nu m-a impresionat prea mult. Parerea mea personala... poate am eu alte gusturi. Si nu am asteptat pana la sf , se facuse frig si era deja ora 22. Am lasat balta si concursul de costume, (desi tare eram curioasa de unde naiba apareau cei imbracati si cum aratau costumele vechi de vreo 100 de ani, pai daca le imbraci numai la astfel de ocazii cate juma de ora , linistit le vei avea inca 100 de ani ca noi in lada). Si nici focul de tabara ...nu am vazut . Mi-am luat la revedere de la noii mei prieteni francezi , cu imbratisari si pupaturi. Au plecat inaintea mea, ca erau obositi, dar poate ne vom intalni la o noua editie, cine stie.

Am facut o mica comparatie intre prima si cea de acum editie. Poate pt ca a fost prima m-a emotionat mai mult, lume multa imbracata in costume, de la bunici la nepoti. Paine si sare a fost ...acum parca prea comerciala, lumea nu participa efectiv la festival. Unii chiar au zis ca in afara de catva mici si muzica pe scena nik interesant. S implice cei veniti cumva, si la concursurile initiate nu au avut participanti. Oare romanul nu stie sa se distreze? Sa rada, sa dea mana cu mana la o hora, sa faca o invartita , desi toti solistii chemau lume al dans nimeni nu o facea. Pacat, ca am devenit atat de ...pasivi.

Sarba ...eu si frantuzoaica... si ...potcoviti caii va rog!!! am dat la foale sa incingem focul pt a bate potcoavele(interesant nenea , si uite ca inca se mai potcovesc caii...nu numai aia verzi de pe pereti ..ha ..ha)

Vecinul Mitica si Phillipe la fasonat....

La Fancel

Asa se numeste locul und ese tine festivalul de pe valea Gurghiului. Am avut sansa sa pot merge si anul acesta la cea de-a 5-a editie, la prima am mai fost. Doua zile de muzica cu solisti si interpreti renumiti, concursuri, mici sau pastrav la gratar, bere si palinca.

Asa ca m-am imbracat in costum , imprumutat in sat (din nefericire braul tricolor nu m-a cuprins si am improvizat), si pe o caldura mare, am luat la masurat drumul satului si nu numai la talpa, caci autobuzele promise din 2 in 2 ore nu le-am vazut. Nimeni nu stia ora sosirii sau plecarii spre platou. Asa ca ...eu cum nu renunt usor am zis ca cei 20 de km si ceva ii fac pe jos. Cei care treceau cu masina nu au oprit sa ia o taranca ca mine , dar dupa ce am iesit din sat si intram in dolina Hodacului a oprit o masina si am fost fericita ca mergeau la festival.E la a 5a editie, dar drumul promis in fiecre an la deschidere e la fel de plin de gauri si cratere. Si treceau masini ..una si una , sigura sunt ca injurau toti pe limba lor ca-si rup masina-n doua.

Am ajuns pe platou, am inceput sa dau roata, pe scena erau trupa de dansatori Hodaceana, dansau si cantau frumos copii de pe valea Gurghiului ,imbracati in costume traditionale. De o parte si de alta erau casutele satului alegoric(care a fost sfintit de episcopul Andrei dimineata , ei ...sa le mearga bine nu?)Si aud zgomotul drujbelor. Am dat fuga sa vad concursul de tait , fasonat lemne cu drujbele. Wow! Interesant zic eu, ma ales ca anul acesta participa si echipa Frantei. Sa vezi concurenta zic eu vecinului, care anul trecut luase premiul intai. Comuna Hodac e infratita cu orasul Brassiere, sper ca am scris corect.Si din cei 50 de francezi , Philippe si Maurice au luat drujbele , desi am inteles ca la ei nu au paduri in zona, ci vita de vie.Poate o taie cu drujba gandesc io..ha ..haa...Probe de taiat la punct fix, adica copacul sa cada la punct fix, fasonat , etc, tineri sau nu , toti ambalau drujbele.

M-am intors la scena unde se anunrase Irina Loghin...si doamna cantecului din copilaria mea a urcat pe scena. Am plans ascultand melodii vechi , am dansat sarba prahovei din pacate singura,, dar uite ca ma ia cineva de mana, o frantuzoaica care a invartit si ea sarba .Ca romanii nostri erau prea ocupati sau au uitat sa joace. Nu le gasesc scuza, am crezut ca suntem un popor caruia ii plac horele si dansurile. Nu imbatrineste Irina, o fi gasit formula magica , sa nu mai zic de glumele ce le spunea pe scena , am imbratisat-o cu drag.

S-au premiat apoi echipele de fotbal ce au jucat finala cupei vaii. Si drujbarii. Vecinul Mitica era si el pe scena. Locul doi de data asta. Trei l-a luat un tinerel din satul Ibanesti, unu un padurar din sat si el.Mare poanta cu premiile, pai in plic erau doar cateva mil, iar cei care au urmarit live transmisia pe cablu au inteles asa vreo 1000 euroi. unii s-au dus sa-l intrebe pe vecinul ce face cu cei 800 de euroi castigati. Eu care am fost acolo si am vazut plicul, nu am avut crezare, prezentatorul da, chiar daca a facut o gluma ...buna.

Am servit masa cu francezii, sarmalute excelente, branza renumita de Ibanesti si multe alte bunataturi, tocana, etc.La masa erau si reprezentantii primariei. Am zis ca abia astept concursul de costume traditionale, desi sincera sa fiu , puteai numara pe degete cei imbracati(ar fi fost bine sa dea si ei exemplu si sa fie imbracati, primaria ma refer). Si doamna mi-a dat replica zilei. NU poti participa , zice, costumul tau NU este original, deci i-ati gandul de la premiu. Au!!! am ramas interzisa. era cea mai mare incurajare ce am auzit-o vreodata, (daca a mai zis si altora nu ma mir ca nu era nimeni imbracat) . Cel mai mare premiu al meu este ocazia ca il pot imbraca , asa neoriginal cum este, sunt mandra imbracata asa...cum erau bunica si matusile mele. Bucuria asta e premiul meu, am zis, s-a uitat la mine lunggg...Deci lumea se imbraca pt premiu , cateva zeci de mil umbla zvonul, si cum concursul era o doua zi....nimeni nu se omorase sa se imbrace azi.Auuu!!!!ce palma am primit.

Doru Pop ne-a incantat si el cu frumoase melodii din zona Gurghiului. Cum celelalte concursuri se tineau a doua zi, am plecat cu vecinul acasa. Sa masor iar la pas... u prea maatragea mai ales ca soarele apunea asa de frumosss....

A doua zi ...Leontina Pop, Dorina Oprea si...Voichita stie cum il cheama pe celalalt interpret care are o voce ...wow...si e din zona Sibiului. Desigur nu au fost singurii, a fost si Aurel Tamas, Dumitru Farcas, si alti interpreti ce mi-au incantat sufletul si inima , i-am ascultat plangand si jucand...de una singura.

O FRUMOASA AMINTIRE...

Festivalul de pe Valea Gurghiului a adus pe scena interpreti minunati dragi sufletului meu. Irina Loghin si Doru Pop.

Zmeura din gradina are bobul mare, a plantat tata cativa rugi si acum avem pt siropuri si dulceturi din belsug . Doar vantul si ploaia o scutura , si cum anul acesta a plouat din belsug...am ramas totusi cu ceva ...

Fructe de padure...

Am cules acasa strugurasi si coacaze negre. Strugurasii sunt buni sa ii maninci asa, dar coacaza...yack nu mi-a placut. Dar are f multa vitamina C si componenti din Fe f buna in tratamentul naturist al anemiei. Si m facut o combinatie din ele , plus zmeura ...tutti frutti cum zicea tata, un sirop excelent.

Si prietenii lui Florin sunt ...

la Florin

Da ..la Florin acasa am fost. Ne -am cam invartit un pic pana am gasit faimoasa ulita cu marele copac de peste drum de casa lui.Dar am juns si el ne astepta in poarta. Singura nu stiu de reuseam sa merg, curse nu is, mertanu` sau ...meganu` daca ai e bine. Fam Manoliu a mers cu mine si io cu ei, in renumita noastra Dacie. Si ce am gasit? exact ceea ce scria el pe blogul lui. Facut zidul , fantana afara sa bea tot insetatul, aleea e facuta pt carucior, in casa e simplu, dar curat. Asa ca viitoarea d-na nu se va plange(na ca iti fac reclama ) ca nu este un om caruia sa ii placa mizeria si alandalismul, pt ca ...nu poate.
Am facut gratar afara, sub bolta de vie, care nu prea ne apara de vipia de afara. Jan a avut grija de foc, eu cu Mirela la oale, castroane..,. ne-am bagat nasul prin toate dulapurile. Am vazut ca din nefericire nu avea ceea ce eu credeam ca e strict necesar, nu delicat, usturoi, sau mai stiu eu ce nimicuri ce se gasesc la toate bucatariile. Si am vazut ca ii este greu, ca frigiderul nu geme de...nimic , ce bunataturi!! Si eu care ziceam ca is modesta...mi s-a facut parca jena . Si acum am realizat ca a multumi pt ceea ce ai nu e o vorba aiurea. Ca uite altii o duc mult mai greu. Am facut o masa cu preparate coreene, carnita cu sos iute , si altul dulce, supa de alge. Plus ce mai era prin conservele made Coreea. Sa nu uit de betisoare.

Doamne! ce bine era, afara cu masa plina, cu berea rece...cu noi vb despre toate. Despre dealul Uroiului si comorile lui ascunse, despre Florin si hobby-ul lui. Frumoase cruci care se fac in ...sticla. Si pe care mi-a dat-o plina cu tuica de Rapolt. Nu se putea un dar mai frumos.

Florine...o lectie de viata am primit. Cat de nerecunoscatori si rai suntem, poate tocmai pt ca avem tot... Din pacate timpul trece repede alaturi de oamenii dragi. Am plecat de acolo lasand un prieten , un suflet ce asteapta doar sa fie apreciat pt ceea ce este si cum este. Greu ii este, pensia e mica , si va fi si mai mica am inteles, vine iarna , lemne nu-s. Of...

L-am ajutat pe Florin cand si cu cat am putut. Din pacate anul asta is fara servici, ...am pierdut locul de munca plecand acasa, la inmormantare...si acum ...e aproape sf de an...nu stiu cum sa il pot ajuta.

Sper totusi ca il voi putea vizita iar, sa il iau la o partida de peste, sa nu mai fie singur macar de-om manca coada de peste ce l-om prinde....

Pisicutele de acasa...la mama acasa. Gina - mamica si Nadia -puiul ei de 2 luni , o jucausa mare...ce draga imi este ...dormea in brate la mine cand nu prindea muste si fluturi, ca de soricei se ocupa mamica...

Taifunul

M-am trezit ca urla vantul salbatic. Si...buff...un geam spart, undeva. Rafale de ploaie , dar mai ales un vant de se invartea si gemea. Oops...na ca s-a luat curentul. Nici o raza de lumina. Si totusi trebe sa mergem la treaba. Am iesit afara sa vad ce este. Apai ce-o fi? Copacii faceau plecaciuni pana la pamint , si ...aud un zgomat inernal. A aterizat langa mine o bucata de acoperis, urmeaza sita de tantari zmulsa cine stie de unde cu rama cu tot...Am intrat in casa trangand cu greu usa sa o inchid. Iese fata care zice ca tre sa plece la servici desi i-am explicat ce e afara. Si o aud tipand...o alta mare bucata de acoperis e langa ea , abia apuc sa o trag in casa ca o margine de inox a blocat poarta aterizata tot asa ...fara parasuta. Eeee...unde sa mergi , i-am zis asa mica si subtire te ia vantul imediat.

A plecat la servici dar se potolise urgia un pic. Dimineata pe la 12 , am vazut urmarile taifunului "Compas". Ce nume i-au pus!!!! Poarta blocata, in fata usii bucati de acoperis, geamuri sparte... banca nu functiona, semafoarele la fel, in apropierea casei un copac sfartecat parca...plin de crengi si frunze, de reclame sparte si firme mari aterizate unde nu te astepti. 3 morti , loviti pe strada de ...ozn-uri... In parc copacii au luptat la stilul "smuls" si au castigat ...aratindu-si radacinile....barci sau vapoare de mic tnaj inotand pe uscat...

Doamne! Si acasa in Romania am vazut pe versantul muntelui o intrega padure de brazi culcata la pamint, nu pot sa uit imaginea...dezradacinati complet, indoiti ditai brazii pana la pamint cu varful... pupand pamintul ...

Vine ...apocalipsa oare????