Asa se numeste locul und ese tine festivalul de pe valea Gurghiului. Am avut sansa sa pot merge si anul acesta la cea de-a 5-a editie, la prima am mai fost. Doua zile de muzica cu solisti si interpreti renumiti, concursuri, mici sau pastrav la gratar, bere si palinca.
Asa ca m-am imbracat in costum , imprumutat in sat (din nefericire braul tricolor nu m-a cuprins si am improvizat), si pe o caldura mare, am luat la masurat drumul satului si nu numai la talpa, caci autobuzele promise din 2 in 2 ore nu le-am vazut. Nimeni nu stia ora sosirii sau plecarii spre platou. Asa ca ...eu cum nu renunt usor am zis ca cei 20 de km si ceva ii fac pe jos. Cei care treceau cu masina nu au oprit sa ia o taranca ca mine , dar dupa ce am iesit din sat si intram in dolina Hodacului a oprit o masina si am fost fericita ca mergeau la festival.E la a 5a editie, dar drumul promis in fiecre an la deschidere e la fel de plin de gauri si cratere. Si treceau masini ..una si una , sigura sunt ca injurau toti pe limba lor ca-si rup masina-n doua.
Am ajuns pe platou, am inceput sa dau roata, pe scena erau trupa de dansatori Hodaceana, dansau si cantau frumos copii de pe valea Gurghiului ,imbracati in costume traditionale. De o parte si de alta erau casutele satului alegoric(care a fost sfintit de episcopul Andrei dimineata , ei ...sa le mearga bine nu?)Si aud zgomotul drujbelor. Am dat fuga sa vad concursul de tait , fasonat lemne cu drujbele. Wow! Interesant zic eu, ma ales ca anul acesta participa si echipa Frantei. Sa vezi concurenta zic eu vecinului, care anul trecut luase premiul intai. Comuna Hodac e infratita cu orasul Brassiere, sper ca am scris corect.Si din cei 50 de francezi , Philippe si Maurice au luat drujbele , desi am inteles ca la ei nu au paduri in zona, ci vita de vie.Poate o taie cu drujba gandesc io..ha ..haa...Probe de taiat la punct fix, adica copacul sa cada la punct fix, fasonat , etc, tineri sau nu , toti ambalau drujbele.
M-am intors la scena unde se anunrase Irina Loghin...si doamna cantecului din copilaria mea a urcat pe scena. Am plans ascultand melodii vechi , am dansat sarba prahovei din pacate singura,, dar uite ca ma ia cineva de mana, o frantuzoaica care a invartit si ea sarba .Ca romanii nostri erau prea ocupati sau au uitat sa joace. Nu le gasesc scuza, am crezut ca suntem un popor caruia ii plac horele si dansurile. Nu imbatrineste Irina, o fi gasit formula magica , sa nu mai zic de glumele ce le spunea pe scena , am imbratisat-o cu drag.
S-au premiat apoi echipele de fotbal ce au jucat finala cupei vaii. Si drujbarii. Vecinul Mitica era si el pe scena. Locul doi de data asta. Trei l-a luat un tinerel din satul Ibanesti, unu un padurar din sat si el.Mare poanta cu premiile, pai in plic erau doar cateva mil, iar cei care au urmarit live transmisia pe cablu au inteles asa vreo 1000 euroi. unii s-au dus sa-l intrebe pe vecinul ce face cu cei 800 de euroi castigati. Eu care am fost acolo si am vazut plicul, nu am avut crezare, prezentatorul da, chiar daca a facut o gluma ...buna.
Am servit masa cu francezii, sarmalute excelente, branza renumita de Ibanesti si multe alte bunataturi, tocana, etc.La masa erau si reprezentantii primariei. Am zis ca abia astept concursul de costume traditionale, desi sincera sa fiu , puteai numara pe degete cei imbracati(ar fi fost bine sa dea si ei exemplu si sa fie imbracati, primaria ma refer). Si doamna mi-a dat replica zilei. NU poti participa , zice, costumul tau NU este original, deci i-ati gandul de la premiu. Au!!! am ramas interzisa. era cea mai mare incurajare ce am auzit-o vreodata, (daca a mai zis si altora nu ma mir ca nu era nimeni imbracat) . Cel mai mare premiu al meu este ocazia ca il pot imbraca , asa neoriginal cum este, sunt mandra imbracata asa...cum erau bunica si matusile mele. Bucuria asta e premiul meu, am zis, s-a uitat la mine lunggg...Deci lumea se imbraca pt premiu , cateva zeci de mil umbla zvonul, si cum concursul era o doua zi....nimeni nu se omorase sa se imbrace azi.Auuu!!!!ce palma am primit.
Doru Pop ne-a incantat si el cu frumoase melodii din zona Gurghiului. Cum celelalte concursuri se tineau a doua zi, am plecat cu vecinul acasa. Sa masor iar la pas... u prea maatragea mai ales ca soarele apunea asa de frumosss....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu