Nu am mai scris nimic pe blog demult. Ba nu e timp...ba nu ma pot regasi eu ...si uite ca timpul a trecut. Am inceput sa scriu psalmi pt fiece zi. Nu am mai scris de cateva zile bune. Nu am devenit obsedata de religie, ci doar pot zice ca imi regasesc credinta. De 40 de zile merg la biserica seara pt rugaciune , Daniel prayer , maine va fi ultima zi. Am lipsit , cateva zile, am fost plecata in Japonia, sau nu m-am simtit bine fizic. Dar , m-am bucurat ca mi s-a oferit sansa sa fiu acolo, sa ma rog in felul si pe limba mea, de iertarea pacatelor. Poate nevoia mea de a crede, dar mai ales faptul ca EL exista si e omniprezent, am realizat ca rugaciunile nu sunt vorbe in vant. Mai ales cand te rogi pt altii , isi gasesc raspunsul. Nu am pretentia sa fiu o demagoga, nu impun nimanui vointa mea, dar cei ce vor sa citeasca in continuare acest blog sunt bine veniti.
Inca mai citesc si eu blogurile gospodinelor, sau alte subiecte, voi scrie si despre altele desigur, dar asa cum mi-a zis o prietena draga, tu scrii ceea ce simti tu, ce crezi tu , nu trebuie sa astepti acceptul nimanui.
Si cum in aceasta lume e din ce in ce mai greu sa spui ca esti credincios, pt ca pacatul a devenit un lucru normal si acceptat tacit sau chiar incurajat, sper ca totusi adevarul LUI si speranta sa nu va paraseasca pe niciunul.
Doamne ajuta! tuturor!!!