miercuri, 5 octombrie 2011

Asteptarea....

Asteptam ...oare ce ? ultimul tramvai, ...o sansa..... dar oare ce NU asteptam???
Urcam pe cararea de langa paraias spre casa bunicii si ea....ea era acolo, pe carare ,langa fantana , cu sortul la brau si galeata la picioare. ASTEPTA...oare de unde stia ca vin sau venim? Nu erau celulare, nici telefoane...acum merg iar pe cararuie si ...si...ea nu mai e acolo, cu bratele deschise strigand "tu jenica no ca ai vinit"...e pustie cararea....desi fantana e tot acolo...

Eram cocotati in varful ciresului ca un stol de pasaroi ce turuiau intr-una, piguleam ciresele mici si negre. Arunc ochii roata , ca Doamne frumos se vedea coasta, si valea de acolo! si vad...un  geamantan imens, o doamna omorand pietrele de pe drum cu tocurile inalte si un domn bine cu mustata ce se oprisera in deal la Floarea.
- Hai....strig io, vine matusa!!! numa noi , gashca de verisori, si nepoti ai bunicii ,stim cum am coborat din cires si de-a dura mai mult pe coasta la vale - Bunicaaaa....vine Lucretia....
Saraca nu stia cum sa se puna la punct ca vine fata cea faina cu ginerele.
Noi fugeam deja pe cararea de la fantana in calea lor.
Nu mai e ciresul pe coasta, nici cararea ce urca la el, ncic Floarea nu mai e in deal, nici domnul cu mustata nu mai pune frana geamantanelor uriase,....arunc ochii roata si as striga iar : vine!!!!.....

....Se opreste cursa in statie, cobor , si...el e acolo. Tata! ma astepta in soarele fierbinte de vara . Ia geamantanul in carca si suie incet drumul, dupa ce mi-o taiat rasuflarea imbratisandu-ma. Imi tot arata pe drum ca is fragi anul asta , culege vreo 2 si mi le da, ca a plantat cativa meri...ca au crescut brazii si veveritele maninca conurile....
...E vara iar, oreste cursa, cobor, si...astept! Ce oare? sa vina tata , dar...nu apare nici din sus , nici din jos...raman pustie in drum si...E ACOLO! in gandul si farama de speranta ca ...ma asteapta la umbra brazilor!
Brazii sunt acolo...nici veverita nu mai e, merii ...unii au cazut mancati de clotzani...TATA!!! strig si astept sa iasa din atelier...ASTEPT...
Mi-a ramas sufletul acolo....pe cararea de la fantana , si sub brazi. Si prin multe alte locuri asteptand ...pe cei dragi, asteptand anii copilariei, asteptand ....oare ce nu asteptam?


Un comentariu:

  1. Citesc si plang ,plang si citesc,imi aduc si eu aminte de bunica ,doamne unde sunt ani copilariei?

    RăspundețiȘtergere