Interesante mesaje si postari am scris in gandul meu in fiece zi. Le formulam cu punct si virgule, si iar de la capat....dar nu reuseam sa pun mana pe taste se le transpun in semne si sa le trimit in eter. Ma gandeam ca iar nu am postat si ca imi e dor de conexiunea cu voi, cei ce va rupeti din timpul personal sa cititi ale mele ganduri imbarligate.
De cand nu am mai avut o zi libera sa imi bucur si eu sufletul facand ceva frumos...Azi gata, am reusit sa nu merg nicaieri si sa umplu ghivecele cu flori minunate. Cam tarziu, e iunie si ziua a sasea, dar nu conteaza, zambesc si la mine floricele. Si ce frumos! au venit si doi fluturi in zbenguiala. Abia acum realizez cat de dor imi este de natura, de simplitatea si maretia ei. Cata bucurie poate sa imi aduca o floare si un zbor de fluturi albi! Cum caut eu fericiri aiurea!
Ma gandeam sa am un pic grija si de placerea sufletului meu. Dar pt asta trebuie sa imi fac un plan, un program ca sa pot sa fac asta. Si sa iau tolba cu ganduri si picioarele la spinare si sa ies in natura, sa pun pe coala asta alba oitele sa pasca.
De 22 de ani sunt in aceasta tara, multe am vazut , multe am vizitat si multe am trait aici. Nu stiu de voi reusi candva sa imi spun povestea. Ca alta e cand povestesti , dar sa asterni aici difera si pana bat eu trei taste , am ratacit gandul si ideea.
Unii scriu jurnale de calatorie, fac poze frumoase ce te invita sa calci si tu acolo, altii scriu romane . Sa nu mai zic de poezii si autobiografii. Dar putini mai citesc, putini par interesati sa mai pasca oile negre .
Am cumparat laptop sa pot sa il car cu mine si sa gasesc un scaun undeva sa pot scrie. Dar nu prea am invatat sa le le folosesc. Nu ma atrage deloc tehnologia asta noua. Dar nici fara ea nu se poate...
Draga Jeny,mesajele si postarile din gandurile tale nu ajung la mine chiar daca Energia Universala se zbenguie prin preajma mea si chiar daca imi ascut urechile si imi deschid ochii mari,tot nu vad nici o oita neagra pascand.Daca tot ti-ai luat laptop si daca tot ai dat banii pe el,te rog mana oitele(ca tot sunt in transhumanta)in asa fel incat sa aflu si eu ce mai faci,ca astept mesajele de la tine precum astept iarna o raza de soare si vara o ninsoare zdravana cand imi fierbe sangele in vene de cald.Nu vreau sa mai fiu ingrijorata gandindu-ma ce mai faci...spune tu in ce ape te mai scalzi,indiferent ca apele sunt limpezi ,sau tulburi.Noi,cei carora ne pasa de tine, nu te putem ajuta cu mare lucru,dar suntem ascultatori buni,asa ca da drumul la oi sa pasca.Gandurile negre trebuie vazute ca niste deseuri(gunoaie,mai urat spus),iar deseurile,gunoaiele se arunca zilnic,ca altfel vine Sanepidu si ne da o amenda de ne lasa in fundul gol.Se spune ca daca scri pe o coala de hartie tot ceea ce te macina(se repeta operatiunea de mai multe ori) si apoi ii dai foc,problemele incep incet,incet sa se limpezeasca si sa se rezolve.Se pare ca ghidul nostru spiritual,Divinitatea si cei care desi sunt nevazuti,ne inconjoara ,iau atitudine,pun umarul la treaba in numele nostru si lucrurile incep sa mearga ca unse.Mai bine ca ei nu stie nimeni ce e bine pt noi si cum trebuie rezolvate treburile incurcate.Stii vorba aia '' bate si ti se va deschide,cere si ti se va da ''.Ei ne ajuta doar daca le cerem ajutorul si recunoastem ca suntem neputinciosi in momentul de fata.
RăspundețiȘtergereCred ca filozofia e o boala molipsitoare nu o metoda de gandire profunda,pt ca se pare ca si eu devin tot mai ''adanca'' in timp ce scriu.
Nu te mai ''abuzez'' cu mintea mea lesinata de la caldura,dar te rog inca o data...lasa oitele negre libere, sa zburde ca pe vremuri.Desi nu-mi place carnea de oaie,oitele tale le devorez fara sa fac nici macar un pui de moft.