Ciudate timpuri traim, ceva ce nu are nici un sens. Hais si cea! Sus/ jos/inainte /inapoi/dreapta /stanga, toate odata, se contopesc in vartejuri.
...Doamne ce bine ca m-am nascut intr-o lume si tara fara razboi! gandeam cand eram copil. Ma bucuram ca este pace, e liniste, e bine...
Nu pun la socoteala razboiul dus cu frigul de pretutindeni iarna, de foamea ce urla in galantarele unei alimentare de cartier la usa careia stateam ore in sir fara sa stim ce se va aduce si vinde.
...Si totusi a venit acel razboi, asa zisa revolutie. Impuscaturi in Mangalia nu au fost, mergeam doar urland pe strada tinandu-ne de brat. Dar era stare de razboi! patrule de soldati inarmati, seara nu ieseam din casa, bubuiau obuze si suierau gloante la tv, stateam si priveam cu groaza la mormanele de trupuri de pe strazi, oameni ce au ramas sa priveasca cerul etern...
Am plecat la Oradea, la Baile Felix in primele zile de ianuarie1990, inca erau soldati pe strazi...Iar gandul imi era la prietenul meu pe care l-a prins revolutia in armata, undeva langa aeroportul din Bucuresti. Nu stiam nimic de el. Dar ma rugam sa fie bine.
Acolo la hotel am intalnit un baiat ce imi povestea de Timisoara, de acolo venise la tratament si el. Traiam cu el clipele de groaza alergand pe strada printre gloante , fum, strigate si sange. Prietenul lui era langa el , tinand de mana pe iubita lui, ce alerga in virtutea inertiei cu jumatate de fata zburata de un glonte ratacit...Am plans cu el,am jelit morti nestiuti...
...Dar ! ceea ce traim acum e cel mai perfid si marsav razboi. Noi suntem si eroi si dusmani. Inamicul??? Este in noi!!! FRICA indusa prin toate mijloacele , face ca mintea sa stea in loc, sa nu mai rationeze. Frica de moarte, de parca pana acum am fi fost nemuritori, frica de noi insine, ocolim pe toti, ne ferim de toti. Frica a ucis orice sentiment uman. Compasiune, empatie, prietenie, imbratisare, zambete, bucurie...au disparut odata cu speranta!
Ne aparam de bombe cu masca, ce e buna la orice doar la ceea ce spun ei nu. Ne vaccinam in nestire, cu apeluri si rapeluri, da de mai traim o zi , o luna , un an in plus. Stam in casa izolati de natura, de soare, de prieteni si familie, privim la tv ca la sfintele moaste, emisiuni ce anunta apocalipsa. Cifre de morti , spitale in flacari, oameni ingropati in saci cu un preot ce tine prelegeri despre cum sa iti pui corect masca si sa pastrezi distanta sociala. Distanta sociala, aia de 2 m cica, oameni ce habar nu au ce inseamna a te distanta social. Ca aia se si face: foarte bogati si foarte saraci , social nu?Politie ce nu a mai vazut hoti , talhari si criminali, doar oameni ce isi dau masca jos sa rasufle un pic sau sa isi stearga nasul, ploua cu amenzi pt o gura de aer .
Dar interesant este ca aceasta boala a fricii a ucis toate celelalte morbiditati. Eradicat tot, cancer, comotii, inima, accidente, au disparut! Se moare doar de! Oare de ce toti cred ca acum se moare cu zile??? Nimeni absolut nu iti da sau ia din zile! Vei pleca atunci si asa cum ai stabilit TU inainte sa te nasti, tanar sau batran, sanatos sau bolnav. Cum de aceasta civilizatie civilizata poate crede ca ti se vor prelungi zilele daca ?...sau daca...? Pai da! Cand ti se spune ca ai o singura viata si apoi e neant , o iei de buna si musti din toti sa mai stai o zi macar in lumea asta materiala si materialista.
...E razboi! avem stare de urgenta, stare de alerta,ordonante, urla ca sirena cand vin avioane inamice alertele pe telefon, patrule de forta ce obliga oamenii sa stea in casa dupa ora 20, avem si pe cei din linia intai. Avem scumpiri, avem tabere de combatanti, avem guvern lipsa. Avem granite inchise...Si mai ales NU avem libertate! Nici dreptul la aer nu avem! Nici sa gandim altfel nu ne lasa. In NOUA NORMALITATE! adica normalul de acum e mai nou, mai normal ca normalul.
...Eu am cerut sa vin acum!Si Doamne cred ca am zis ca sunt pregatita sa lupt. Am vrut sa vad schimbarea! Pt ca va fi! Imi este greu sa imi imaginez cum va fi dupa. Dar stiu ca va fi bine! Si ca acest razboi se va sfarsi curand. Nu stiu ce vor intelege cei ce se vor nemuritori, cei ce nu au nici macar o idee ca nimic nu e etern si ca nu se mai poate in lumea ce o vor ei: materialista, plina de repere false, averi ce se vor luate in rai, fara iubire, fara zambete si umanitate.
...E toamna, splendoare de culori, frunze ce se imbratiseaza intr-un ultim dans , veverite ce se alearga in nucul plin de fructele magice. E natura, cartea scrisa de Creator cu toate misterele si minunatiile ei. Avem ochi sa vedem...urechi sa auzim...brate sa imbratisam si inimi sa iubim?!
...si viata merge mai departe! Multumesc tie, Creatorule pt tot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu