Ca ieri am inceput sa ascult Radio Sufletel. Ascultam pe Eugen cat de frumos vorbea , in limba mea materna, si muzica pe placul meu, fara manele si alte chestii fara numar. Si mai faceam cate o brosa sau un medalion. Ca era iarna si ma apucasem de ceva nou sa invat ca sa nu ma plictisesc acasa. S-a infiripat incet o echipa, cu Adi, Beni, Viorel...s-au infiripat prietenii. Si incet incet am luat si eu tauru` de coarne(tehnica asta de a trazmite pe net)si ..uite-ma si pe mine moderator. Ne ajutam reciproc, cu muzica , cu sfaturi , vb mult pe mess, despre mai tot si toate. Si am descoperit o alta lume , o lume de prieteni virtuali. Apoi am gasit ascultatorii... tot virtuali, imi parea totul ca un vis, ne despart oceane , muntii Everest sau desertul Gobi, si imi spuneau ca sunt langa ei. Plangeam , radeam impreuna cu ei in emisiuni, ne spuneam ofurile, ne trimiteam poze unii altora, am descoperit o familie, caci tare duc dorul celor de acasa, o familie de sufletei . Unii sunt ca si mine , departe de tara lor, altii acasa , cu problemele vietii capitaliste. Si ma bucuram sincer daca puteam aduce macar un zambet , o raza de speranta , sau alinam un dor . Acum unii dintre colegi nu mai sunt, dar am ramas prieteni unii, dar nu se pot uita clipele petrecute alaturi in aceasta fam de sufletei.Acum am o galerie de poze ale ascultatorilor, cele mai multe ale copiilor lor. Poze de la Craciun, unde am fost invitata la mese festive,poze de la zile onomastice, Revelion, sau Paste, cu torturi delicioase si fripturi apetisante, dar mai ales lume fericita. Si poate , candva, vom avea si o fotografie a marii familii de sufletei. Sarang-heyo familie de sufletei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu