miercuri, 20 mai 2009

Viaţa ca un dans


Viata intr-un oras mare cum este Seulul, e destul de simpla pentru cetatenii seniori. Si singuratea e mare, prea mult timp liber in care nu prea ai ce face. Si pentru aceasta se organizeaza la centrele culturale din oras cluburi unde au ocazia sa socializeze, sa participe la activitati multiple. Unul din aceste cluburi este clubul de dansuri folclorice internationale din cadrul YMCA. Cea mai "tanara "membra are 76 de ani , dar nu varsta conteaza ci pasiunea pentru dans, si implinirea ca nu esti inca exclus din viata sociala. Aici invatam dansuri din toata lumea, dansam pe scena la diferite festivaluri, primim aplauze....Si acum incercam sa invatam si dansuri romanesti, sunt grele batutele moldovenesti sau invartitele ardelenesti , dar ciuleandra se poate. Si mai nou Brasoveanca e unul din dansurile romanesti ce face inconjurul Coreei acum. Caci cei mai multi care fac parte din echipa YMCA sunt instructori la randul lor la alte centre culturale. Dar nu numai atat, in fiecare an avem un schimb de experienta cu echipa de dansuri din Japonia. Primavara vin in Seul, si pentru cateva ore ne simtim bine dansand impreuna , fara sa ne gandim ca limba va fi o bariera, lasam muzica si dansul sa fie legatura dintre noi. Si in echipa lor au "tinerei" de 80 de ani . Am invatat un dans scotian , vals austriac, tango...si noi le-am pregatit surprize, un dans israelian, unul din America....O mica mare familie mixta , ce dansam , radeam si ne simteam tineri, oboseala fiind ceva de nu intra in calcule atunci.

Iar toamna e randul nostru sa vizitam orasul Mieken si sa facem iar schimb de dansuri . Se infiripa prietenii, se danseaza , se rade mult si ...uite ca timpul trece frumos.

Si daca unii nu stiu cum sa-si petreaca timpul ce parca e prea mult si fara folos , stand la taifas prin parcuri, si numarind minutele, multi fac parte din cate un club , de muzica , dansuri, sau alte activitati usoare si distractive . Toata aceasta munca de instructor e voluntara, primariile si centrele culturale punand la dispozitie spatiul necesar . Si ce frumos este sa vedem bunicii nostri fericiti , zambetul lor atunci cand danseaza pe scena exprima multumirea sufleteasca ca inca mai pot face ceva in viata, ca nu sunt exclusi din viata sociala.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu