duminică, 7 august 2011

Viata ca viata













Miau...miau...miauuuuuu!!! si gadilat de mustati pe la nas. Ei gata e vremea mesei. Nu la mine, ca io nu pot face ochi rotunzi pana ce aroma cafelei nu pluteste in camera si in narile mele. Dar pisi ale mele nu stiu de cafele, arome si alte minuni. Miau si gata! Asa ca pun castonelele la rand si fiecare isi primeste portia de peste la cutie si concentrate.







Lip...lip...si putin laptic ce ramine de la ceasca mea de cafea...







Miau...ma intorc si la geam mai sunt 2 pisi ce se uita cu jind si invidie la pisicile ce papa linistite portioarele lor...ma uit la ele...si mi se face mila. Ma gandesc ca si pisi ale mele au fost pe strada , oare prin ce sansa au ajuns in calea mea si in casa mea? Ghemulete de blanita ce mieunau prin statia de metrou, sau intre doua garduri. Le-am luat si acum sunt stapine in casa, se plimba cu codita pe sus...







Ma uit la cele de la geam...nu difera cu nimic, doar ca sansa nu le-a pus in calea unui suflet sa le adaposteasca. Si poate se intreaba si ele, cu ce au gresit de stau afara la geam si nu au de papa la castonel? Le arunc si lor graunte de concentrat , si...uite asa vin acum in fiece zi la geam , le dau si lor sa pape.







Dar mai trece un pisi vagabond si se uita la cele ce papa la geam si ...yamm...Dar io de ce sa caut prin gunoaie tot cartierul pt o bucata de ceva sa pap? Ele de au la gem papa, eu de ce nu am?







Maraie , mrrrr....isi arata coltii . Il fugaresc sa lase protejatele in pace.







Se intoarce, se uita cu ochi tristi si...merge mai departe.







Viata ca viata. Oare cine , si cum a ales ca sa fie aceasta impartire intre ele? Unele in casa, altele la geam , altele alergand de colo colo....Nu au nimic in plus, in minus....doar sansa sau norocul?







Un comentariu:

  1. Asa este si cu noi oamenii,copii abandonati in primul rand,uni au sansa sa fie adoptati ,alti bantuie pe strazile si canalele oraselor,alti au avut sansa sa fie crescuti in famili bune unde invata cum sa fie oameni,uni dintre ei care ajung sa fie infiati si au parinti care tin la ei ca si la copii lor ,ajung sa ii omoare pe binefacatori lor,of doamne ,nu este prea mare diferenta intre animale si oameni,deci viata ca in viata,nu stim cine a ales sa fie asa ,noi doar privim ,simtim si traim ceea ce n-i sa dat.

    RăspundețiȘtergere