duminică, 5 aprilie 2015

Eclipsa justitiara

Aseara imi tot spunea Mihaela ceva de eclipsa de luna, sa iesim afara sa o vedem, ca in Japonia va fi asa ...o luna plina rosie si poate vedem si aici un pic macar din aceasta stranie eclipsa de luna. De iesit afara nu era greu si ora era buna asa in jur de 9 pm, singurul inconvenient era ...ploaia. Ploaia s-a oprit un pic , dar norii grei inca stateau spanzurati de toarta cerului. As fi latrat si eu un pic la cea luna rosie , dar....Poate la urmatoarea.
Azi e zi de sarbatoare, ziua in care Isus a intrat in Ierusalem si s-au asternut haine in calea lui, Floriile cum zicem noi. Am fost la biserica , lume multa, am primit crengute verzi sau de matisori. Mesajul parintelui Ambrosios a fost cat se poate de simplu. "Avem de toate acum, confort, viata buna, civilizatie, bunastare, dar nu avem pace sufleteasca , linistea ce ne-o ofera aceasta sarbatoare pascala."
Ce sa zic, m-a atins exact , de parca ar fi fost cu dedicatie. Avem oare de toate daca nu avem placerea de a imparti cu cineva?Daca in suflet e doar dorinta de a umple masa cu "de toate" sa fim in randul lumii , gatim o saptamina , de nu avem timp sa ne bucuram cu adevarat de vestea ca "Hristos a Inviat!" Pai cum sa ai timp sa realizezi ce sarbatoare spirituala este cand vecina face si drege , cutarita se lauda ca are nush ce retete minune,si tu sa ramai mai prejos in ale bucatarelii, sa nu ai cu ce sa te lauzi? Nimeni nu vorbeste nimic spiritual, doar de unde se iau mieii ieftin, ce secret are cozonacul invartit, ce pasca buna facea bunica .... E atata stres , alergare si adrenalina , ca toata acea bucurie , pace si liniste nu are unde incapea in viata si sufletele noastre.
Asta e, intelegem fiecare ce vrem si actionam cum credem de cuviinta.
Vin acasa intristata , ca linistea si pacea le-am vandut pe 2 gologani.
Mihaela are asa ...o idee cu luna asta plina care a si intrat in eclipsa rosie sau albastra, ca e Justitiara! Avem de dat socoteala zic eu de faptele noastre , sa tragem ponoasele la deciziile facute.  Dar nu e asa zice ea: " ce a fost pana acum se va termina , va incepe o noua faza a vietii noastre. Vom avea ceea ce Trebuie sa avem si nu ceea ce credem noi ca ar trebui sa avem , se vor alege adevaratii prieteni la incercarile prin care trecem , ..."
Dar mai ales ca Justitia o va face Dumnezeu si nu cei ce cred ca au putere asupra noastra. Interesant. Multe zice fata asta, e "pe bune" cu astrologii , stelari cum le zic eu...
Dar cel mai tare am simtit impactul asta justitiar, cand am primit mesaje de la o prietena...care printre altele ma cataloga impertinenta, ma anunta ca toti pe care ii stiu eu de mult ca prieteni ma urasc de fapt, ca .... Si cum afara e si o vreme gri , ploioasa si rece  la fix a picat.
Da , e intr-adevar justitie. Eu am luat-o ca atare, e timpul sa platesc pt. greseli si pacate. Le recunosc si imi pare sincer rau . Motiv de suparare are prietena, caci nu pot sa ii platesc datoria de bani ce o am la ea. Are si ea problemele ei , greutati , copii la scoala si universitate, care are o gramada de taxe ce trebuie achitate. O cred si o inteleg perfect. Nu ma plang , imi merit jignirile, ce vin din frustrarea ca nu pot eu sa imi achit datoria.
Nu  caut scuze, nu mai caut nimic, nici intelegere macar , sunt prea obosita si surmenata fizic si psihic ca sa mai caut ceva. Nu astept nimic acum de la nimeni. Sunt atat de pustiita si goala de orice , pt ca am vrut ce poate nu mi se cuvenea. Nu mai vreau sa lupt pt ceea ce credeam eu ca are pret: un loc bun in societate? , prestigiu de a fi cineva?  pt o viata mai buna? pt mandria ca fac ceva ce nimeni nu a facut inca?
Astea sa fi fost oare motivele ? Sau credinta ca voi fi un sprijin familiei mele, ca voi reusi sa le asigur ceva mai bun, sa le ofer bani ca sa poata sa aiba si fetele un rost mai bun???
Acum fiecare crede si intelege ce vrea desigur, ca nici eu nu stiu ce motive am avut, cand vad ca am obtinut doar chin, suferinta, prieteni ce ma urasc si ma ameninta cu tribunalul si judecata, nopti nedormite si boli ce s-au cronicizat.
Si totusi doar asta a adus visul meu de a deschide un restaurant aici ?
Sincer imi este si frica sa scriu ce simt si gandesc, ca am auzit ca sa am grija cu ce postez ca nu stiu cine va fi deranjat si aud cine stie ce blagoslovenii si ce proces de constiinta voi primi prin instantele create ad-hoc sa ma judece.
Sa ma destainui cuiva.... am incercat si am primit azi raspunsul cat se poate de clar: toti pe care ii cunosc demult de fapt m-au urat mereu !?
Asa ca luna asta plina justitiara isi incepe procesul in cazul meu.




2 comentarii:

  1. Buna ziua!Eu cred ca trebuie sa avem rabdare,sa lasam timpul sa ne judece..., sa avem credinta ca totul se va asterne lin si ca ceea ce trebuie sa avem.....,vom avea.Zbaterile si gindurile fara rost vor disparea din viata fiecaruia,prieteniile bazate doar pe baze materiale nu sunt de folos.Sa purtam in suflet toate gindurile bune,restul sa le dam uitarii.Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Jeni,nu toata lumea e facuta sa fie lider,nu toata lumea e facuta sa creeze ceva,nu toti putem avea mereu un zambet,chiar si schimonosit de durere...tu le ai in tine pe astea,fac parte din caracterul si persoana ta,nu te mai scuza pentru ceea ce esti,e o minune ca exista oameni buni ca tine,as vrea sa fi fost blanda si zambitoare,puternica si descurcareata,ca tine,citesc randurile tale si imi dau seama ce coplesita trebuie sa te simti neavand puterea sa te destainui fizic cuiva,ci facand-o prin bariera virtuala,ce pune oarecare protectie in fata pudorii si oarecum a judecatii oamenilor.Nu stiu excat ce durere sufleteasca ai,dar se vede ca doare,iar eu inteleg durerea,dar aici nu e vorba de mine,nu vreau sa atrag atentia deviind de la subiectul tau,stiu,inima si durerea pentru tine nu sunt subiecte..sunt reale,totusi vorba romanului-da-i timp timpului,deconecteaza atat cat poti si asteapta...inteleg ca ai copii si sot,iar daca ei nu te pot ajuta in busolarea sufleteasca,atunci cu siguranta pozele in care zambesti si amintirile frumoase,sigur o vor face mai bine decat orice vorba.Imi pare rau ca nu am ajuns in restaurantul tau,imi doresc sa o pot face si sper sa si mai fie ocazii,daca nu,ramai macar cu aceste cuvinte-lupta...lupta pentru familia ta,pentru copii,pentru sot,iar daca motivatia nu e pe masura,atunci fa-o pentru tine,lupta pentru tine,pentru zambetul tau cald si inima buna de romanca imbracata in ie,asa cum am vazut in poze..iti doresc numai bine si sa depasesti momente neplacute..cum zic coreenii...hwaiting....

    RăspundețiȘtergere