luni, 29 mai 2017

Amintiri din tara diminetilor calme . Episodul unu : o cafea va rog!

De cafea sa ma fi apucat pe la 18 ani...nu imi aduc aminte prima ceasca de cafea bauta. Dar cum eram in Mangalia, adica litoralul de ! gaseam pe ici pe colo cu toata criza cafea de cafea( ca de nechezol sau cafea de cicoare nu ducem lipsa). Si cea mai buna cafea era si este pentru mine cafeau facuta la nisip. De "papa Ali" sau " Nea Sandu" , la Neptun .
Apoi o mai imbunatateam cateodata cu un coniac mic , un pic de frisca...Super ce mai ! Noi romanii , am trecut de la pita si sare la cafea. Vine musafirul, primul lucru intrebi: o cafea? Si dupa ce o torni in cani , incepe descantatul ei si o barfa buna . Apoi un mic ghicit in cafea, ca nu strica sa vezi in zat ce iti aduce viitorul.
Avem si noi ritualul nostru de a bea cafea. Neaparat sa fie neagra si fierbinte la cucoana dinainte. Trezitul definiv era cu aroma unei cesti de cafea trecuta pe sub nas.
  Si uite ca am ajuns in tara diminetilor calme, la 25 de ani , cand drogul pusese laba pe mine. E, apoi s-o gasi si aici ceva cafea gandeam eu.Anul de gratie 1994. Trezirea cu cafeaua a ramas undeva acolo, la 5000 de km . Si in visurile mele cele bune. Ma trezea si aici , "aroma" de... kimchi , ce ma scotea afara din casa, pana mi-am obisnuit nasul asta al meu ce e prea lung pt astfel de miresme matinale.
Cafea? Hmmm...Descoperit ca era, la borcane instant, adica ness-ul nostru. Dar cea mai bauta era cea de trei pe una ! Cafea mix. Avea de toate, mai putin cafea! Un pliculet de cafea era pe vremea aceea 40 de bani coreeni, si variante doua.Plic patrat cu cafea pudra , sau plic lunguiet cu cafea granule, mai scump la 50 de bani. Cum drogul isi cerea dreptul, erau zile cand rascoleam casa dupa 4 banuti de cate 10 si alergam la super(magazin) sa iau plicul drogant. Dar uite o tara ce tine la sanatatea populatiei: cafea era vreo 10 % ! Si aia facuta praf! Sa tot bei frate , asa ca sa nu te plictisesti.
Daca ieseai in oras , mergeai la "dapang" adica cafeneaua lor. La moda era ccafeaua " dul, dul, dul" Eu asta desteapta si cu tragere spre limbi straine , tradus imediat ca asa se cheama . Ca Amigo de la noi de ex. Interesant nume...caruia i-am aflat semnificatia cand m-am dedulcit la ceasca. Si ce primeai era : 2 lingurite de cafea ness granule(asa mai rase de!), 2 lingurite de zahar si 2 lingurite de lapte praf vegetal. "Dul" inseamna 2 ! deci de 3ori 2! Dar stateai acolo, in camaruta scunda si serveai cafea. De imbunatatiri nici vorba, ca nu se vinde nici un fel de coniac pe acolo.
Apoi am mai descoperit un fel de cafea:" wondu cofi". Adica cafea boabe rasnite si facuta cafeaua la filtru. Daca aveam ocazia sa fie facuta atunci mai era cum era(si ma ducea gandul la militia nostra economica ce ne cantarea zatul, asta din Coreea pe unde o fi?) , un fel de zeama colorata . Slabuta rau, daca era si cea ramasa de ieri in cana filtrului , aveai de lucru pe la toaleta toata ziua.
Am primit cadou un filtru de cafea si faceam concentratia mea acasa. Destul de scumpa , si macinata mare , era cafeaua aia wondu . Ce bine ca nu prea aveam cu cine socializa! Nu ne prea amestecam barfele , eu si vecinele coreene. Care ma tratau doar cu ceai verde , ca e bun la ten , face pielea fina si alba!
Eu si Gabitza ce descantam canile alea cu cafea mix , in care amestecam cu plicul, tot obicei prins de la autohtoni. Apoi bautori sunt si ei, ca la toata statia de metrou gaseai aparate de vandut iluzii la pahare de carton. Si ritulaul lor e interesant. Zeama aia fierbinte, o sorbeau asa printre dinti, si din trei guri era gata. Cam 5-6 pahare pe zi , mai ales ca erau restaurante ce dadeau free cafea amestec. Dupa un orez copios, o cava moca!
Si daca la noi meseria de barman include si servitul cafelei, aici sunt fete ce au aceasta meserie prinsa din ...mers ! Dabang Agashi ! Frumos machiate, fuste mini si bluzite scurte , primeau comenzi de take out ! Si luau bocceluta cu termos, cesti, zaharnita si lapte praf (chiar asa arata, un batic mare ce il inodau) si mergeau la birouri de obicei , ca primea" sageang" oaspeti. Faceau cafeaua acolo, puneau in cani si asteptau sa o bea clientii. Mai destindeau discutia cu zambetul lor ...
 Acum , acele dabang-uri au cam disparut. Avem cafenele la tot coltul si din 50 in 50 m. Moderne cafenele, unde poti avea si o felie de prajitura, sucuri, dat tot fara intaritor. Si desigur si preturi pe masura, de la 3 dolari in sus, depinde de zona.
 Si cea mai cautata cafea este "ice americano". Ceva ce numai aici se poate bea. Un shot de cafea , umpli paharul de plastic cu gheata si apoi torni apa rece pana se umple ochi. Si totul este la pahare de plastic cu capac, ca e mai frumos sa mergi pe strada tinandu-te de paharul ala , plus ca sugi din pai la cafeaua aia toata ziua. Si nimeni nu se mai gandeste sa stea undeva sa bea linistit cafea. Nuuu....
Ceea ce nu se intreaba nimeni este ce naiba fac cu acele pahare goale? Eeee, mare smecherie, tot boschetul e  plin de acele pahare ce au fost plimbate cu mandrie peste tot. Take out cafenele , cele mai la moda. Reciclabile sau nu, sunt aruncate peste tot. In statiile de autobuz gem cosurile de minunate si colorate pahare, pe sau sub scaune, ce mai , confort nenica.
Problema e ca se minuneaza cum de europenii nu au descoperit in bunatate de licoare , ice americano? Pai se plang cei ce merg in vizita, ca plang de dorul cafelei in Europa. Auzi tu, sa nu ai cafea cu gheata !
Multe s-au schimbat in privinta servitului cafelei aici. Nu mai vezi fetele cu boccelute, vezi cartoane cu pahare la set de 4 sau 6 , luate confortabil la orice colt. Nu te mai uiti in ochii amicului cand sorbi cafeaua, te uiti in smart la mesaje....
O cafea va rog !....

Un comentariu:

  1. Draga Gabi, nu stiu ce naiba am facut de s-a sters comentariul. Asa este, ce vremuri au fost! Parfumul amintirilor de atunci voi incerca sa il astern aici.

    RăspundețiȘtergere