Un nou azi

Adica o noua zi a inceput. Ciudate visuri am avut azi noapte, Am adormit suspinand . Acum e o noua dimineata, e acelasi soare ce a apus insangerat aseara, acum e luminos, florile zambesc parfumat.. un alt azi.
Rutina zilnica, baut cafea, facut curat, flocosit pisicile... Ma uit la locul gol pe pernuta unde dormea Nurong si nu pot crede ca am mangaiat-o pt ultima data aseara, adica acum 12 ore. Ce pot face? Viata merge mai departe , cu sau fara Nurong, cu sau fara noi intr-o zi.
...Hodo sare sa il flocosesc, se uita cu ochi mari la mine, de ce plangi? Chiar asa, de ce plang?E atata viata in jur, am atatea pisici de smotocit inca...dar va fi un loc gol mereu in suflet.
Un alt azi a inceput . Vom merge mai departe, ca asa e viata.

Azi

Azi 

.....speranta ca va fi bine dupa operatie . O mangaiam, o strigam si se uita speriata parca la mine. Inca avea perfuzia in labuta...dar va fi bine, vom merge acasa. Acasa ! 

Suna telefonul si speranta s-a spart  in mii de cioburi . Infectie generalizata, fara sanse de a se vindeca, mai rau decat credea. El, doctorul ce mi-a dat acea speranta ca ....

Ma intreba ce sa faca. Ce sa faca? oricum era acolo, pe masa de operatie ...si din pacate speranta a zburat cu aripi frante. 

Cand am ajuns acolo am vrut sa o vad pentru ultima oara. Lacrima .......plang si eu ...ma aude oare ? . Mangaiam capul mititel galbui,labutele ce aveau sosete albe. Doarme nu-i asa?

Azi a apus intr-o geana insangerata . Soarele isi lua adio de la ziua de azi. A coborat in valuri intunericul pe carare. Vad si nu nu vad in jur. Inregistrez automat schimbarea de culori. Inca e o raza sangerie printre copaci undeva departe....departe ca sufletul ce a plecat lasand o lacrima in urma. Lacrima ce am sters-o luandu-mi adio. 

Nurong !!!!! 

Lacrimile cerului

A inceput ploaia. Din pacate nu se racoreste deloc, doar mareste aportul de disconfort termic cu umiditatea. Cum trec zilele si anii....realizez asta vazand in ceata tastele. Noroc ca sunt marime mare....
Pisicile se lungesc care pe unde apuca, e batalie mare pe locul din fata geamului ce este larg deschis. Hodo s-a lungit pe sticla de la birou intre calulator si taste , mai da un click pe mouse...
Cate am zis ca fac azi! Iar s-a dus naibii planul. Cum la mine durerile de cap incep asa cu dimineata in cap, pe la 4 eram treaza realizand ca am ...cap! Cum zice frate-miu ...daca ai cap, ai dureri .Asa o fi. Nici pastilele nu si-au facut efectul . Si totusi trebuie sa ies sa vad ce fac cu Nurong. Se pare ca celelalte pisici o simt bolnava , o miroase, o  ocolesc, ba maraie Hodo la ea...Iar ea sta ghemuita pe pernuta si doar de uita la noi. Sau e in fata geamului, da de gaseste pe unde sa fuga afara.
Doctorul a confirmat ca nu am de ales decat sa o eutanasiez (si ma costa 200 dolari cu tot cu incinerare) sau sa o las sa moara in cateva luni in dureri. Grea decizie am de luat, toti au zis ca va fi alegerea mea. Vinovata ma simt indiferent ce decizie voi lua. Daca nu ar fi fugit atunci...daca ar fi ramas cu noi....
Ploua cu lacrimi ceresti , ploua in sufletul meu cu durere...Ca la durerea de cap ce o am , plansul nu m-a ajutat decat sa mareasca senzatia de durere.
Am aminat decizia pt un alt maine.....inca vreau sa o mangai....

Nurong...pisicuta galbena

Nurong si Oppa , doua pisicute galbene aduse de mamica lor la noi la geam... Cea mai desteapta mutare, gandundu-ma ca mancarea ce i-o dadeam o lua si o cara lor, acolo unde era leaganul lor, departe de lumea dezlantuita. Cum erau in stare sa se catere pe garduri si sa faca salturi , asa mici cum erau , doua ghemotoace galbioare. I-am adoptat  extravilan, adica serveau masa la geamul nostru si dormeau ...habar n-am unde.
In fiecare dimineata erau prezenti la geam , doua statui asteptand cuminti papa.
Dar timpul trece, au crescut maricei puisorii galbiori. Intr-o zi deschid usa si Nurong intra in casa, se pisiceste de picioarele mele si...a ramas sa doarma cu ale mele miorlaite.
Oppa nu a vrut sa intre, a ramas in continuare la geam o perioada, dar cum viata e grea pt motanii de cartier, a inceput sa lipseasca cateva zile, apoi a disparut.
Nurog(ce inseamna culoarea galbena) a ramas in gasca noastra. Acum aveam o familie colorata de pisicute.
Eeee de ar ramine pui....dar uite ca a intrat in calduri si voia la motan. Miorlaia de trezea tot cartierul, iar intr-o zi a zbughit-o afara si....s-a intors dupa cateva zile linistita si desigur nu singura. A inceput burtica sa creasca si s-a inmultit familia noastra cu 4 pui galbiori ca mamica lor si una colorata interesant, negru alb si galben. I-am dat in adoptie pe galbiori, pe cea neagra a luat-o fata mea si e parte din familia noastra.
Offf, cum trece timpul! Si cum Nurong a mai adus pe lume mici ghemotoace colorate sau galbioare. 6 pui, 4 pui, 5 pui....
Ultima generatie a fost asta vara, din 5 pui s-au adoptat 3 iar 2 ii avem noi. Nurong nu i-a putut alapta prea mult, i s-au umflat tatele si miorlaiau puii de foame. Prima data cand aud ca pisicile fac mastita. I-am hranit cu bibironul, am dus-o la spital , a trecut si peste asta.
Dar noi ne-am mutat si in ziua in care a venit masina sa care mobila, Nurong a fugit speriata afara si nu am putut-o prinde . A ramas aici, undeva pe afara . Fata mea ii dadea sa manince, dar nu intra in casa. O intrebam mereu ce face , daca mai e prin zona....doar la mine pe dulap s-au nascut generatiile de galbiori.
Au trecut 6 luni de cand am fost in alta casa mutati , aproape de servici. Dar ma simteam atat de straina acolo, nu imi gaseam locul. Parca eram rupta de toate, de tot ce stiam. Am lasat gradinita din ghivece acolo, am lasat 15 ani de amintiri si am lasat pe Nurong....
Acum ne-am intors din nou acasa. Aici la florile ce rad in ghivece , adica ne-am mutat inapoi . Mobila trambalita, lucruri pierdute, aruncate, nervi si oboseala. Dar sunt acasa!
Si Nurong cum mi-a auzit vocea...tusti in casa. Asta s-a intamplat pe la jumatatea lunii mai. Am gasit-o fara blanita pe gat, slaba , si se pare ca iar gravida. O sa avem iar o generatie de nurong-ei am zis.  Dar....
De cateva zile arata ciudat, burtica i s-a lasat jos, parca sta sa fete, nu maninca si doarme mai tot timpul. Ieri a zbughit-o afara si a stat toata noaptea in fata geamului . Nu a mancat, o strigam si doar scancea. Am reusit azi sa o prind si am dus-o la spital. Nurong nu va fi mamica, are o boala incurabila, o infectie ce ii da doar cateva luni de chinuri.
Daca nu vedeam cu ochii mei la ecograf ca nu e noua generatie de pui in burtica ci doar infectie, ziceam ca e o gluma .Se pare ca asta iarna a luat virusul .
Si mi-am adus aminte de o alta pisicuta ce a murit sub ochii mei avind la inceput aceleasi simptome.
Doctorul m-a intrebat ce voi face. Nu e leac , celelate pisici au sanse sa se contamineze si ele , va trebui sa o izolez.Tratamentul e foarte scump. Oare ce sa fac? Nu am unde sa o izolez. Sa o las afara sa moara sub geamul meu in chinuri ? Ca sigur acolo va sta...
....La scoala am avut povestirea cu mama rata salbatica ce si-a lasat puiul impuscat in aripa sa moara pt ca nu putea zbura, ca sa salveze ceilalti pui. Cata lupta in sufletul ei pana sa plece...Si acum imi aduc aminte de randurile unde povestea ultimele imagini ce le-a revazut puiul inainte sa moara inghetat: un caramb de cizma pe care se urca o furnica....
Acum ma gandesc la mine, am 7 codite acasa ce risca sa se imbolnaveasca, si e Nurog ce scanceste ca un copil si se uita parca cu tristete la mine...si care se va chinui sub ochii mei!
Trista poveste, trista zi. Oare de ce suntem pusi sa luam decizii cu privire la viata si moarte? Ar mai fi posibilitatea sa o eutanasiem mi-a zis doctorul.
Trebuie sa plec la servici, plange sufletul , plang si eu. Nu pot opri simtamintele si ordona sa nu imi pese. Asta sunt eu. Din pacate sau din fericire....nu stiu .
....Si eu care pregatisem cutia sus pe dulap pt noua generatie.....

Postari....cu gandul.

Interesante mesaje si postari am scris in gandul meu in fiece zi. Le formulam cu punct si virgule, si iar de la capat....dar nu reuseam sa pun mana pe taste se le transpun in semne si sa le trimit in eter. Ma gandeam ca iar nu am postat si ca imi e dor de conexiunea cu voi, cei ce va rupeti din timpul personal sa cititi ale mele ganduri imbarligate.
De cand nu am mai avut o zi libera sa imi bucur si eu sufletul facand ceva frumos...Azi gata, am reusit sa nu merg nicaieri si sa umplu ghivecele cu flori minunate. Cam tarziu, e iunie si ziua a sasea, dar nu conteaza, zambesc si la mine floricele. Si ce frumos! au venit si doi fluturi in zbenguiala. Abia acum realizez cat de dor imi este de natura, de simplitatea si maretia ei. Cata bucurie poate sa imi aduca o floare si un zbor de fluturi albi! Cum caut eu fericiri aiurea!
Ma gandeam sa am un pic grija si de placerea sufletului meu. Dar pt asta trebuie sa imi fac un plan, un program ca sa pot sa fac asta. Si sa iau tolba cu ganduri si picioarele la spinare si sa ies in natura, sa pun pe coala asta alba oitele sa pasca.
De 22 de ani sunt in aceasta tara, multe am vazut , multe am vizitat si multe am trait aici. Nu stiu de voi reusi candva sa imi spun povestea. Ca alta e cand povestesti , dar sa asterni aici difera si pana bat eu trei taste , am ratacit gandul si ideea.
Unii scriu jurnale de calatorie, fac poze frumoase ce te invita sa calci si tu acolo, altii scriu romane . Sa nu mai zic de poezii si autobiografii.  Dar putini mai citesc, putini par interesati sa mai pasca oile negre .
Am cumparat laptop sa pot sa il car cu mine si sa gasesc un scaun undeva sa pot scrie. Dar nu prea am invatat sa le le folosesc. Nu ma atrage deloc tehnologia asta noua. Dar nici fara ea nu se poate...

Energia sufletului

Universul e tot o energie. Energie ce calatoreste cu viteza luminii, zboara, alearga, inoata, sau pur si simplu creste spre zenit din radacini.
Energia vie a unui copac se transforma in energie calorica , intr-o mobila ce ne umple casa de frumos, energia animalelor  pe care le mancam la pranz sau cina se transforma in energie calorica ce arde in trupul nostru ....
Energia noastra , a celor ce ne numim fiinte umane vine din interiorul sufletului nostru, se transforma in ganduri, sentimente, dorinte.
Toate aceste ganduri pun in miscare energia Universului.  Calatoresc prin eter , sunt atrase sau respinse de antenele receptive ale altor suflete . Pana si animalele simt gandurile noastre. Se gudura pe langa noi sau ne musca....
Cum antena are doua functii de a emite si a recepta semnale, tot asa si noi , trimitem si primim ganduri.
Ma tot intrebam de ce atunci cand sunt trista, amarata, suparata, toate erau pe dos si nici boii nu-mi trag?  Pentru ca primeam semnale in conformitate cu starea mea, cu ale mele ganduri triste. Vedeam lumea in negru , pt ca eram neagra in suflet , ma agatau oameni cu fete agresive parca, cu gesturi agresive. Unul nu zambea in jurul meu....
 Filozoafa sunt de cand ma stiu , in scoala generala colegii imi spuneau ca sunt mai rau ca Socrate, ca ala macar era batran.
Ce sa fac daca energia gandurilor mele nu inceteaza sa isi puna intrebari, sa circule prin universul asta infinit?
De o vreme incoace greutatile ce eu le vad si le simt, mi se par fara iesire, nu vad luminita aia de la capatul tunelului. Si alte vesti proaste primesc, alti oameni ce imi cer exact ceea ce mie imi e frica mai mult. De ce ma gandesc ca auoleu sa nu cumva sa ma sune sau sa vina sa ceara ceva, sa ma intristeze cu vesti de care ma tem, de aceea la prima ora ma cauta cineva ca sa imi confirme ca Am primit Exact ceea ce Caut cu Gandurile mele: Teama de ceva !
Dar pot opri gandurile? Imposibil pt ca energia e de neoprit. Singurul lucru ce pot sa fac este sa schimb perceptia lucrurilor si continutul gandurilor. Sa Imi spun ca Va fi Bine, ca Este Bine ! Ca o fata zambitoare ca a mea (!) va primi in schimb zambete .
Daca ma las doborata de intunericul gandurilor negative, voi primi tristete si durere ce Oricum Nu va Rezolva ceea ce eu cred ca e problema ! Ci ma face sa ma indepartez si mai mult de acea luminita.
Interesant cum imi fac singura" autosugestie". Cum ma "mint"singura ca e bine....
Alt gand ce il prind din zbor si ce imi taie elanul. Dar oricum intorc povestea si filozofia asta a mea ajung la aceeasi concluzie: " Energia sufletului este indestructibila, ea exista si depinde de fiecare in ce directie ne va duce!"
Azi e luni e o zi ca oricare desi noi spunem ca e inceputul saptaminii , eu cred ca timpul e rotund nu are "inceput"sau "sfarsit". Si ca sa imi mearga bine m-am apucat sa astern filozofii alambicate, Cand nu am ce face, zac pierduta in amalgamul gandurilor.
VREAU sa trec peste perioada cand antena asta a mea recepteaza negativ pt ca sunt eu asa. Multi imi spun ca simt ca m-am schimbat. Deci simt! Energia gandurilor se simte desigur. Si eu simt ca m-am schimat si nu sunt in "apele mele". Ma simt asa cum zic eu ca ma simt . Stiu Acum ca nu e usor sa iesi din mocirla gandurilor negre. Dar nici imposibil. Si daca vreau sa imi gasesc pacea si linistea sufletului, Trebuie sa ma "mint" frumos!
Pt ca imi este dor de soare, de zambetul florilor(interesant cum aseara vedeam in prim plan copacul gol si negru si nu minunea inflorita de langa el), de iubire si o imbratisare sincera mi-e dor. Cum sa le am daca nu ma gandesc la ele???

Eclipsa justitiara

Aseara imi tot spunea Mihaela ceva de eclipsa de luna, sa iesim afara sa o vedem, ca in Japonia va fi asa ...o luna plina rosie si poate vedem si aici un pic macar din aceasta stranie eclipsa de luna. De iesit afara nu era greu si ora era buna asa in jur de 9 pm, singurul inconvenient era ...ploaia. Ploaia s-a oprit un pic , dar norii grei inca stateau spanzurati de toarta cerului. As fi latrat si eu un pic la cea luna rosie , dar....Poate la urmatoarea.
Azi e zi de sarbatoare, ziua in care Isus a intrat in Ierusalem si s-au asternut haine in calea lui, Floriile cum zicem noi. Am fost la biserica , lume multa, am primit crengute verzi sau de matisori. Mesajul parintelui Ambrosios a fost cat se poate de simplu. "Avem de toate acum, confort, viata buna, civilizatie, bunastare, dar nu avem pace sufleteasca , linistea ce ne-o ofera aceasta sarbatoare pascala."
Ce sa zic, m-a atins exact , de parca ar fi fost cu dedicatie. Avem oare de toate daca nu avem placerea de a imparti cu cineva?Daca in suflet e doar dorinta de a umple masa cu "de toate" sa fim in randul lumii , gatim o saptamina , de nu avem timp sa ne bucuram cu adevarat de vestea ca "Hristos a Inviat!" Pai cum sa ai timp sa realizezi ce sarbatoare spirituala este cand vecina face si drege , cutarita se lauda ca are nush ce retete minune,si tu sa ramai mai prejos in ale bucatarelii, sa nu ai cu ce sa te lauzi? Nimeni nu vorbeste nimic spiritual, doar de unde se iau mieii ieftin, ce secret are cozonacul invartit, ce pasca buna facea bunica .... E atata stres , alergare si adrenalina , ca toata acea bucurie , pace si liniste nu are unde incapea in viata si sufletele noastre.
Asta e, intelegem fiecare ce vrem si actionam cum credem de cuviinta.
Vin acasa intristata , ca linistea si pacea le-am vandut pe 2 gologani.
Mihaela are asa ...o idee cu luna asta plina care a si intrat in eclipsa rosie sau albastra, ca e Justitiara! Avem de dat socoteala zic eu de faptele noastre , sa tragem ponoasele la deciziile facute.  Dar nu e asa zice ea: " ce a fost pana acum se va termina , va incepe o noua faza a vietii noastre. Vom avea ceea ce Trebuie sa avem si nu ceea ce credem noi ca ar trebui sa avem , se vor alege adevaratii prieteni la incercarile prin care trecem , ..."
Dar mai ales ca Justitia o va face Dumnezeu si nu cei ce cred ca au putere asupra noastra. Interesant. Multe zice fata asta, e "pe bune" cu astrologii , stelari cum le zic eu...
Dar cel mai tare am simtit impactul asta justitiar, cand am primit mesaje de la o prietena...care printre altele ma cataloga impertinenta, ma anunta ca toti pe care ii stiu eu de mult ca prieteni ma urasc de fapt, ca .... Si cum afara e si o vreme gri , ploioasa si rece  la fix a picat.
Da , e intr-adevar justitie. Eu am luat-o ca atare, e timpul sa platesc pt. greseli si pacate. Le recunosc si imi pare sincer rau . Motiv de suparare are prietena, caci nu pot sa ii platesc datoria de bani ce o am la ea. Are si ea problemele ei , greutati , copii la scoala si universitate, care are o gramada de taxe ce trebuie achitate. O cred si o inteleg perfect. Nu ma plang , imi merit jignirile, ce vin din frustrarea ca nu pot eu sa imi achit datoria.
Nu  caut scuze, nu mai caut nimic, nici intelegere macar , sunt prea obosita si surmenata fizic si psihic ca sa mai caut ceva. Nu astept nimic acum de la nimeni. Sunt atat de pustiita si goala de orice , pt ca am vrut ce poate nu mi se cuvenea. Nu mai vreau sa lupt pt ceea ce credeam eu ca are pret: un loc bun in societate? , prestigiu de a fi cineva?  pt o viata mai buna? pt mandria ca fac ceva ce nimeni nu a facut inca?
Astea sa fi fost oare motivele ? Sau credinta ca voi fi un sprijin familiei mele, ca voi reusi sa le asigur ceva mai bun, sa le ofer bani ca sa poata sa aiba si fetele un rost mai bun???
Acum fiecare crede si intelege ce vrea desigur, ca nici eu nu stiu ce motive am avut, cand vad ca am obtinut doar chin, suferinta, prieteni ce ma urasc si ma ameninta cu tribunalul si judecata, nopti nedormite si boli ce s-au cronicizat.
Si totusi doar asta a adus visul meu de a deschide un restaurant aici ?
Sincer imi este si frica sa scriu ce simt si gandesc, ca am auzit ca sa am grija cu ce postez ca nu stiu cine va fi deranjat si aud cine stie ce blagoslovenii si ce proces de constiinta voi primi prin instantele create ad-hoc sa ma judece.
Sa ma destainui cuiva.... am incercat si am primit azi raspunsul cat se poate de clar: toti pe care ii cunosc demult de fapt m-au urat mereu !?
Asa ca luna asta plina justitiara isi incepe procesul in cazul meu.