Si daca ramuri bat in geam ...picuri grei de ploaie cad , e timpul acela in care te apuca melancolii blegoase cum le spuneam noi. Ne intoarcem undeva in amintiri, poate zambim , poate ne intristam. Nu stiu daca este cineva care sa nu pice in reverii, singur fiind, sa depene mosor de intamplari trecute cand are pe cineva alaturi. Eu cred ca avem nevoie si de retrospective cateodata, nu pt ca am putea schimba ceva, dar e parte din ceea ce suntem.
....Ora 4 ! natura e incremenita, e atata liniste stranie. Parca se opreste si timpul in loc. Undeva intr-un pat de spital bun de toate, o femeie urla in durerile facerii. Alaturi , un suflet isi incheia socotelile cu lumea aceasta. Moasa a lasat femeia sa nasca si s-a dus sa tina lumanarea . Sufletele vin si pleaca in acel spital bun la toate nevoile lumesti. S-a nascut un pui de om, s-a intrupat un spirit venit sa isi implineasca menirea pe acest pamint...a plecat un suflet ce si-a incheiat misiunea ...parca se predau stafetele.
...Mi se pare straniu, ciudat, nasterea si moartea impreuna, in acelasi loc.
Mi-am plimbat pasii copilariei acolo, in muntii dacilor, Sarmisegetuza mi-a vegheat visele. Un orasel mic, in jurul unicei cocserii din tara ce lua avant industrial. Baracile muncitoresti , o ulita plina de balti unde isi faceau veacul un card de gaste ce te alergau sasaind nebune. Orasul Nou Calan era un punct minuscul pe harta. Streiul despartea orasul vechi, cartier de case si gara, apoi cocseria cu turnurile furnalelor in care ardea un foc continuu.
Strada Florilor...blocuri de garsoniere, la parter . Un loc de joaca cu hinte, balansoar, groapa cu nisip unde ne faceam veacul construind castele , cautand comori. Si nea Alecu, spaima noastra, ce alerga neobosit cu un sac in spate. -Vine nea Alecu si te ia ca nu ai fost cuminte! Te baga in sacul lui ! cam asa suna replica la nazdravaniile noastre. Si chiar ne era frica de el. Intr-o seara ne-a trimis mami sa cautam cuiul de la trotineta in parc prin nisip , si il vad pe saracu Alecu trecand grabit cu nelipsitul sac, am inceput sa urlu si ai meu frate imi tineau isonul de parca ne belea careva.
...Si pomul in care ne cataram strigand:-prostu` magaru`, Ghita bucataru`! ...un baiat mai dolofan de care radeam ca prostii, habar nu aveam de ce , ca mie nu mi-a facut nimic.
...Intr-o zi ma dadeam in hinta, sus, si mai sus! priveam cerul si ma credeam o pasare...pot sa zbor! gandeam. Si da, am zburat! m-am trezit printre pietre, am muscat dintr-una , de fapt mi-a intrat in barba unde mi-a facut un gauroiii...cat am mai urlat , imi era frica ca mor pt ca pierdeam tot sangele prin gauroiul ala. Copci mi-a pus doctorul, am si acum semn in barba de la zborul meu prim!
...A plecat tata la mare, mi-a adus slapi frumosi. Eram tare mandra de ei, ii tot aratam la amicele de gasca. -Hai ne ne jucam de-a mama! Ne-am facut o casa, am pus covoare(presurile de la usi), aveam bucatarie...ne descaltam in casa nu? si slapii la "usa". acolo au si ramas sau nu, ca am plecat desculta, fara minunatii mei slapi. Pe care i-a vazut la o fetita cineva, dar mama nu a vrut sa se certe cu cucoana ce striga ca i-a cumparat de nush unde, desi nimeni nu mai avea slapi ca aia pe toata strada Florilor...
Cam atat imi aduc aminte de timpul petrecut acolo pe florilor...si de domnisoara Bal, care ne dadea bomboane...
