Va fi...

Parea o zi ca oricare alta, cu trezit de dimineata, facut ceva treaba prin casa, hranit familia de pisicute. Am luat metroul , dar nu spre restaurant, adica la servici , pt ca era ziua mea libera. Azi  la spital ,sa aflu rezultatul analizelor. Ei , ce va fi zic eu , un control ca oricare altul , ca doar de vreo 15 ani merg la astfel de controale si analize.
La intrare deja te ia asa cu fiori , pt ca tradus ar fi cam sectia de cancer "feminin". Prima data eram nedumerita , adica ce cancer feminin soro? Dar misterul s-a dezlegat cand am citit pe usi destinatia fiecarui cabinet : ginecologie(acolo e pt pt ..feminine ) , san , si profilaxia cancerului. Dar in atatia ani ma obisnuisem cumva cu fiorii de inceput.
Si cum aveam programare , am intrat repede.Of, de n-as fi intrat ! Se deschide pagina cu numele meu(acum toate fisele cu rezultate sunt pe calculatoare)si doctorul incepe ...verdictul! Pai din cele doua analize ...sa incepem cu cea de la san...e ok. No pb! Am inceput sa respir pt ca la ECO imi arata ca aveam ceva acolo, ceva suspect si ca sa fie treaba oabla am facut biopsie. Respir , gata e ok, no pb!
Dar...dar a picat acel dar!!! La analiza ,adica biopsia prelevata de la glanda tiroida raspunsul e ca nu e bine, zice doctorul. Si trebuie sa faci operatie. Deci uite in ce zile sunt liber etc...si asistenta iti va zice mai multe. \Ies de acolo buimaca , ma duc dupa asistenta ce incepe sa-mi insire o gramada de bla..blaa...semneaza aici....te duci si te inregistrezi la ghiseul nr 10 ...bla...blaa...Auzeam si nu pricepeam ce vrea, pana mi-a sarit in ochi o hartie ce scria negru pe alb: tyroid cancer. WHAT????adica am cancer intreb eu? Da zice ea, nu ti-a zis doctorul?Ca nu e bine a zis el , dar ca e cancer???Ma uit la ea, ma uit in jur, femei vin , pleaca , se imbraca , se dezbraca, vorbesc, dar nu aud...Cum adica? pai nu ma doare nik...M-a adus pe pamint iar asistenta ce ma intreba cand programez operatia. H?
Am plecat , asa...cu ganduri ca o coala alba. Ba ma apuca rasul ca ma gandeam io in alte dati cand asteptam la usa sa intru, oare cum reactioneaza daca afla careva ca are cancer?Si acum...ma uit la mine, in oglinda din toaleta, is tot io, aia de acum o ora ce intram pe usa spitalului cantand. Ce gandesc? ce fac? is goala de orice reactie , de orice gand, merg si atat.
Cobor din autobuz , urc scarile , compostez biletul de metrou si iar cobor scarile , dusa cu gandul... nicaieri. Aud un zgomot, un clinchet usor si vad ceva sarind scarile , ceva mic ce lucea. Langa mine  o eleva cobora si ea, ma uit si ii arat ca i-a cazut vreun cercel zic eu, ca vorbea la telefon si l-o fi deschis cumva. Se uita de parca ar intreba : esti dusa ce ai? si  merge mai departe vb la telefon. Dau din umeri , mi se pare zic io. Si totusi era acolo! un cerculet de aur, un inel~! Il iau in mana , ma uit inapoi pe scari sa vad cui i-o fi cazut si era...NIMENI!!! Ma uit in jur, lume indiferenta , iar ma uit iapoi pe scari, la fel de pustiu . Hmmm!!!
De unde si cum de a cazut ...il tineam in mana si ma miram.
A cazut din cer?? la picioarele mele? Doamne la cat de confuza si la cat de trista eram de am crezut ca a cazut cerul pe mine afland ...Oare Doamne ...e pt mine??
Si cum nimeni nu a reclamat acel mic inel de aur de 24 carate, il am si acum , la gat , il port medalion.
....Au trecut 2 saptamini de atunci, si ma tot gandesc la povestea monedei ce apare de nicaieri cand esti in tristeti si nevoie de un semn ai.
Luni voi fi in patul din rezerva spitalului si ...va fi ....bine!!!!!!