Glasul rotilor de tren

Suiera trenul ….cu uruit  greoi de roti puse in miscare am pornit pe al tarii drum de fier. Oare chiar a trecut o luna de cand ma aflu acasa?
Defileaza brazii…si Muresul involburat isi spune povestea . Muresul, cel mai lung rau de interior din tara noastra…multe amintiri ma leaga de el, ne-am unit glasurile si durerile.
E toamna, explozie de culori aramii ma inconjoara . Muntii Ardealului!
Deda! Glasul rotilor se stinge in scrasnet de frane. Imi dau lacrimile . Aud si acum fluieratul tatei intr-o gara lasata in bezna complet, oare de ce toate trenurile ajung aici in miez de noapte? Azi doar ecoul flueratului ma intampina si lacrimile se amesteca cu apa Muresului caci tata nu ma mai asteapta!
Uuuuuu!!!! Taca-taca…taca-taca…trenul urca pe coame de munte sau coboara in vai…uite si fazanii pe pajiste ! Ce frumosi sunt!
Din Reghin la Bucuresti vom face cam 8 ore, am ales trenul caci mi-e drag sa vad muntii Ardealului pe indelete, sa vad casele inconjurate de brazi si poieni, acum in  linistea toamnei. “Lunca Bradului “se numeste micuta halta ce am lasat-o in urma acum, Muresul parca se uneste cu stanca, sau cu oamenii ce si-au asezat casele pe malul lui.
Dor imi este si imi va fi de Ardeal, de lunca Muresului. De brazii maiestosi , fagii si mestecenii ce freamata pe coame, de paraiele ce curg , de izoarele reci , de cararile prin lunci printre flori de cicoare si branduse.De as putea sa imi umplu sufletul cu energia zeilor daci ce o simt aici! Zamolxe a stiut de ce a ales acesti munti ca templu.
Turme de oi si vaci coborate de sus , de pe pasunile alpine , smaltuiesc poienile, inca mai e ceva de pascut , iarba verde de acasa!
Rotile trenului par a se scalda in valurile Muresului, tulbure acum de ploile cazute in ultimele zile. Si asa, tren si rau, alerga spre destinatia finala.
Uite si pescarii! Isi incearca norocul in involburari de ape tulburi.
Uuuuu!!!! Am pornit din Toplita. Mergem spre izvoare de rau, intr-o zi de octombrie….Ruine de fabrici ne privesc prin ochiuri de geam sparte. Lasate sunt sa zaca intr-o rana de prea multa dorinta de libertate si de a ne inrobi strainilor investitori ce au dorit doar falimentul nostru .
Din nou peisaj rupt din tablourile naturii , mester fara seaman. Sate mici si rasfirate . Intr-o curte cativa oameni aduna cartofii in saci. Pamint bun, pamint negru a ramas in urma lor.
Izvorul Muresului ! Oare acolo aninata pe o coama de deal sa fie Transalpina? Si da! Zapada acopera pantele ce coboara printre brazi, partii natural ce par a avea urma de schiuri. Prima zapada ce o vad in acest an, la o palma de geamul meu. Cusme albe imbraca crestele ce se vad in zare, soarele arunca perdea de raze printre norii cenusii.
Gheorgheni ! In apropiere se aseaza trei doamne . Muzica in limba maghiara pusa la speaker-ul telefonului se revarsa .

Strabatem podisul , pasune valurita si alte izvoare ne atin calea:Izvorul Oltului ! Incerc sa imi aduc aminte de legenda celor doi frati, ce s-au transformat in izvoare. Mi-au placut mult legendele ce dau viata raurilor si muntilor.

Se pare ca a plouat mult in Miercurea- Ciuc. Baltile formate rasfrang ratacite raze. Si trenul alearga iar…un lant muntos ne acopera zarea.

Curti ingrijite, pasari de curte…uite si bibilici. Si marele depozit de apa mineral Perla Harghitei ne salute  albastru. Privesc in zare . Palcuri de ceata se ridica din vaile strajuite de brazi. Nu mai este muzica…fieare sta cu ochii pe cate un ecran…vecinele sporovaiesc. Era bine de invatam ungureste ma gandesc acum.

Alearga rotile pe sinele ce tacane. S-au schimbat traversele, cele vechi de lemn mancat de ani si tracanit de roti au fost lasate sa putrezeasca langa suratele lor noi, mama natura sa aiba grija de ele, ca noi nu avem timp . ….Pe un gorgan frumos se zgaieste la noi un morman de gunoi, saci rupti din care se anina ceva zdente, resturi menajere...

Bateria e pe sfarsite, ca si aceasta dupa amiaza in glasul rotilor de tren. Ne apropiem de bariera muntilor ce trebuie trecuta, prin Brasov, Predeal, Sinaia…Unde natura a binecuvantat muntii cu taria stancii si cutezanta vulturilor. Frumos colt de rai acest Ardeal. Ne-a binecuntat Domnul cu frumuseti de rai, si ne-a inzestrat cu suflete de slugi.

Ei, am ajuns muntii din urma iar. In padurea deasa , copaci uriasi sunt cazuti in genunchi cerand iertare mamei naturi. Spre putrezire sunt lasati.

Baile Tusnad! Offf !!! Ma aplec cu piosenie in fata ta natura!

Se lasa seara pe creste de brazi. Se lasa intunericul si pe tastele mele, ultimele palpairi de baterie….