Viata in roz ! in tara diminetilor calme !

M-am gandit sa incep un capitol nou in marea mea aventura din acest colt de lume. Un capitol pe care il rumeg demult, doar ca nu am pus mana sa il astern aici.
 Imi aduc aminte ca eram de vreo 14 ani cand am inceput sa scriu un jurnal. La inceput scriam zilnic, ceea ce mi se intampla, apoi doar cand credeam eu ca trebuie scris , nu prea stiam ce vreau de fapt. Sa fie relatari zilnice a nimic interesant...mi se parea aiurea sa scriu ceva ce nu inseamna nimic.
Apoi pe la 17 ani , am scris un caiet de vreo 100 de pagini, un adevarat foileton. Pe care l-am daruit unui baiat, un prieten, si care mi-a zis ca nu a mai citit asa ceva pana atunci. Acolo erau ganduri , impresii , povesti adevarate, despre prietenie, iubire, dragoste, renuntare(de! filozoafa din mine iesise la iveala , tot ma numeau colegii din a 8-a "socrate" ca prea le filozofam), un caiet ce nu avea copie facuta si pe care tare as vrea sa il mai pot citi acum.
 Apoi incercasem sa scriu si eu proza, ceva inventat, dar nu imi placea ce iesea. Si parca mai bine suna povestit decat scris...
 Acum ca am implinit o juma de secol, pot spune ca am ce scrie din propriile aventuri, mai ales ca viata m-a adus aici , unde a dus mutu` iapa, la capatul de rasarit al lumii , numit "tara diminetilor calme".
  Si cum juma de secol e o varsta frumoasa, rotunda si magica, de ce nu ar fi si vazuta in roz? Ala de mentosan!?
Am sansa sa experimentez noi povesti,  cat se poate de proaspete si reale. Cum am facut de toate prin asta viata si in asta lume calma, acum era timpul sa aflu cum e cand esti somer. Si asta la inceput de an , ala al nostru , ca asta al cainelui m-a prins deja somera. Nu poti fi somer cu carnet si patalma, daca renunti tu la servici. La mine s-a inchis magazinul de vinuri unde lucram, patronul nu avea alt post in cadrul firmei pt mine, asa ca ma incadram in norme legale. Imi iau picioarele la spinare si incep procedura de somaj...la biroul acela era full de lumeee...te calcai in picioare nu alta. Mai , s-o vorbit patronii astia sa lase someri pe toti la sfarsit de an zic eu, de era omor acolo! 
Reusesc sa iau ceva info, un bon de ordine si ma pun pe asteptat . Imi vine randul, ma gasesc in sistem , imi da o hartie cu numar ghiseu 6 , pt ca intram la capitol 3 luni somaj platit(pt cei ce au mai putin de un an lucrat continuu, si mai mult de 6 luni zile lucratoare).Apoi te prezentai la un curs de "calificare"in ale somajului, ti se explicau reguli, cat si cum te vor plati,in ce conditii, etc. Al doilea curs...cu alte info. De acum incepi sa iti cauti de lucru , pt ca banii primiti sunt doar pt 2 saptamani, si trebuie sa aduci hartii doveditoare ca ti-ai cautat de lucru in cel putin 2 locuri, si ca ai voluntariat undeva sau mers la vreun curs de instructaj. 
Simpu zic eu, imi face placere sa voluntariez , trebuie doar sa google-esc si sa ma inscriu in vreun grup. Amu de cautat de lucru iar e simplu zic eu, ce naiba nu voi gasi eu in 2 locuri?
 Am gasit un grup de voluntari, unde platesti 10 dolari si participi la munca ceruta, la o casa pt oameni cu dizabilitati. Eu am vrut sa fac parte din cei ce au luat cu asalt bucataria sa gateasca , facut , si servit mancare, spalat vase si facut curat in sala de mese. Am vrut acolo , pt ca ma doare sufletul sa vad oameni ce nu au avut parte de a fi ca noi, "perfecti". Dar voi merge si saptamina asta din nou, pt ca vreau sa fac macar acest mic gest de ajutor pt ei, semenii nostri.Se merge doar odata pe luna, facut mancare, curat , spalat lenjerii de pat, barbierit, apoi activitati cu cei de acolo, jocuri...
Dar tragico- comedia incepe cu gasit de munca! Pai mare talentata ca mine, ce stiu sa vorbesc si predau engleza, sa lucru in bucatarie ca de! aia mi-e meseria, sa servesc in sala clientii, e floare la ureche. Vai ce dezamagire ma astepta! Pai ce credea io! ca daca am experienta in campul muncii si juma de secol la bord se vor da in vant angajatorii dupa mine?
Acum totul e in varful degetelor, trimiti mailuri, mesaje, cv-uri  si astepti...ca nu te mai invita nimeni la interviuri, se uita la poza cat de bine arati ?! Si ma consolez cu asteptatul , ca mai am inca juma de secol la dispozitie sa primesc raspuns. Pentru ca NU inseamna atunci cand nu te baga in seama si nu se mai sinchiseste nimeni sa iti raspunda la mail ca nu corespunzi. Pai ? 
Acum incerc sa aflu ce e in neregula cu mine. Pentru cei ce angajeaza la predat engleza in gradinite, trebuie sa fii nativ! Punct. Chiar daca multi dau bir cu fugitii cand vad copii plangaciosi ce trebuie si dusi la baie, si stersi la nas...asta e! Nu conteaza ca ai experienta in domeniu predat copii si lucrat cu ei.
Acum la bucatarie....am loc cum sa nu, la spalat vase! Cu ziua! Cum imi permit sa cer sa lucrez in sala , la varsta mea sa zic mersi la vase !
Ca bucatar la fel...  cea mai mare problema e varsta, pt ca seful(oricare ar fi el , in sala sau bucatarie) NU te poate injura si baga undeva , eu fiind mai in varsta decat ei si ii stresez!!! 
Intr-o zi trec pe langa un local mititel unde era afis pe usa:Angajam! Wow! zic eu si intru sa intreb . Tipul cand ma vede si aude ce vreau s-a retras la 2 m , mi-a zis ca e ocupat, ca nu are timp de barfa! Pai cum nu? ai pus sau nu anunt ca angajezi, ce nu corespunde la mine(nu era nici o alta specificare, in ce post, varsta, sexul , in anunt). Apoi sunt straina zice el , nu angajam straini!!!! Si asta a fost tot interviul, aratindu-mi usa! Oooops!!!!
 Cum pot eu sa dovedesc ca bat drumul sa caut de lucru, cand mi se arata usa? Sau raspunsuri Neprimite la mailuri? Ce naiba se intampla cu mine? Oare nu mai are nevoie nimeni de mine in domenii calificate? 
Mai sunt cateva zile si trebuie sa duc dovada ca am fost la interviuri, ca imi caut de munca...ca sa pot primi banii pe somaj pentru o luna. Voi reusi? 
Welcome in tara diminetilor calme! si a vietii in roz !!!!!