Imi vin in minte episoade cu vulpea cea roscata din copilarie...pana acum.
Toaca este un sat marisor, in muntii Gurghiului, curge si o vale prin mijlocul lui, paraie ce se varsa in raul Gurghiu. E frumos, cu paduri de brazi si fagi, pasuni pestritate de flori parfumate si turme de oi.
Aici e casa bunicilor , Florea Surdului de pe paraul strambului. Si aici ne petreceam noi , cei 7 magnifici vacantele de vara. Printre altele, aveam grija de miei, vaci si ...gaini.
Cum vedeam vreo umbra de uli cum strigam din toti bojogii: uleaaaaa, uleaaaa...!!!!
Mai rau era cu roscata din poveste....Intr-un an , bunica a pus ovaz langa casa, un lan bunicel. Gainile , closca cu pui si armata de rate, toata ziulica prin lan la ciugulit. Intr-o zi , auzim zarva mare, cotcodaceli , cocosul strigand dupa ajutor. Alearga bunica asa, mai catinel, alerg si eu sa vad ce este, ca de ! eram viteaza la cei 7-8 ani cat aveam atunci. Si ce vad? coana vulpe, alerga dupa gaini, a prins un pui de closca si hant! botul pe el. Eu cand am vazuto, am inceput sa urlu, vulpea , mirata, clatina capul si nu pricepea ce aratare ii strica ei micul dejun. Dar cum aparea bunica ca un tanc de la coltul casei, a luato la fuga cu coada intre piciore, lasand bietul puisor abia respirand si gaurit de coltii ei la picioarele mele. Ma uitam hipnotizata parca la puful galben si am inceput sa plang de mila lui. L-a luat bunica , si i-a curmat suferinta, taindu-i capul cu securea.
Au trecut anii, acum eram mai mari un pic. Intr-o zi fierbinte de vara, eram la ...pescuit grindei cu furcutele pe renumitul nostru parau al strambului. Usurel- usurel, ridicat piatra si harst! furcuta in pestisoru ramas descoperit. Dar cum furcuta era de aluminiu, s-a indoit la 180 de grade. Fain...dar nu ne lasam, ca avea bunica tiocul plin cu furcute. Si cum urmam noi asa firul paraului, ba stanga , ba dreaptea drumului, vedem o femeie ce locuia mai sus de casa bunicii . Ne sfatuim noi un pic, ce sa facem , ca am auzit pe bunica spunand ca ne cam dispar gainile si ca nu vulpea roscata ar fi autorul ,ci taman vecina din sus, carei ii spunea "hulpea cea cu doua pcioare".Si ne apucam sa strigam dupa ea, feriti privirii de hushii de pe parau." Tu hulpe ! mai furi puii lu` bunica tu?" Hulpe cu doua pciore, nu mai fura puii lu` bunica!"
Saraca femeie, avea copilui in leganut, ce se purta legat cumva la brau, nu putea alerga dupa noi, se apara si ea strigand ca de ne prinde ne rupe picioarele si ca desigur nu e ea hotul. Dar ce stiam noi, eram vajnici aparatori a tot ce atenta la aripatele noastre. Si cum bunica a ne-o dat parola magica "hulpea" am inceput atacul la orice si oricine catalogat asa.
Acum de cate ori ajung pe parau , imi aduc aminte de episoadele acelea, bunica nu mai este( bunica inventiva ce lega cocenii uite asa! sa prinda uliu ala ce o me carat vreo 2 gaini amu tri zale)si nici femeia -hulpe nu mai este....dar roscata inca traieste, nu stiu a cata generatie, roscata ce acum si-a mutat culcusul langa gainile mele.
Povestea continua in zilele noastre.... Acum trei ani , cand am venit in concediu la mama aici , in acest minunat colt de rai , Toaca( exista o toaca de lemn foarte veche aici), intr-o toamna aurie si mai ales albastrie de culoarea prunelor ce rupeau crengile, ma certam cu roscata prin gard. Se uita la fel ca atunci , cand eram copil , la mine , clatina capul si ma sfida efectiv, ca de ! era gardul intre noi.Tu hulpe! ce cauti la noi? vezi ca las fara coada , zic eu. Ea si-a pus coada aia "sfutoasa" pe spate si a plecat agale pe sub copacii din padurea de langa casa.
Acum, leat 2018, a prins curaj porcesc. Pai vine tot la micul dejun, pe la orele 10 direct in ograda si omoara una din cele 5 gaini intr-o frumoasa zi de duminica. Cum eu si mama am pornito spre biserica, vad gaina cu gatul sucit langa gardul dinspre drum. Hulpea! Ma intorc si dau drumul lui Azor, ce incepe sa alerge hamaind pe langa gard. Ticu vede pe coana roscata in iarba din gradina, o alunga, dar ea ce face? Se intoarce la gardul unde a lasat gaina , sapa pe sub gard si trage aripata ! hast ! si cu ea in bot dispare .
La cateva zile, plecam la lucru in satul vecin. Pe la 12 ne intoarcem , si ma duc sa vad de motate. Hulpea ne-a halit cocosul!!!! Am gasit doar fulgii imprastiati in tarc(le-am lasat acolo crezand ca nu are tupeul si nu va gasi cum sa intre) si urma cum a sarit gardul lasand pene in pari,apoi pe fantana si pa! gaseste-ma de poti. M-am intristat tare, au ramas gainile si vaduve acum.
Dar sa o cred eu ca am scapat doar cu atat. Coana vulpe a venit si ieri...Cum ambii caini erau legati si gainile pe langa ei, a intrat tantosa, a vazut ca Tarzan nu poate fugi dupa ea, tintuit fiind in lant, si ca are loc de trecere, iar Azor e si el departe de coada ei, inainta elegant spre grupul motatelor. Aud eu hamaiala , arunc privirea pe geam si ! hulpea!!!! am alergat disperata sa ajung inaintea ei la gaini. Tu hulpeeee!!! strigam ca atunci ....m-a vazut si auzit , s-a intorc cu coada ei sfutoasa la mine si tushti! peste gard .
Am dat drumul lui Azor ce mirosea prin gradina, apoi i-a luat urma prin padure, cu Tarzan dupa el, ca il dezlegasem si el. Ham- ham , mrrr -mrrr ! printre hushi si copaci.
Nu cred ca au prinso, dar cel putin cred ca au speriato.
Acum fac pe gainareasa....
Tu hulpe ! mai furi gainile mele tu?! Te astept cu bota langa mine si Azorel ce il voi lasa dezlegat pana vine cu coada ta in bot!
'Foto: Sorin Lazar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu