Sfanta zi de duminica...

Azi a fost o zi superba de toamna. Sfanta zi de duminica. Si cum timpul asta minunat te indemna la plimbare, am pornit spre biserica...
E ceva de mers, dar nu imi pare rau ca nu ma satur admirand peisajul si culorile toamnei. Ma uitam la case, care a cui o fi...oare cate generatii au cuprins in ele...or fi pe acasa...Eram eu cu gandurile mele. Ganduri ce m-au insotit si pe drumul spre casa bunicii. Am vrut sa merg pe acelasi drum pe care il bateam cand eram copii si veneam in sat in vacante. Incercam sa regasesc in cele ce vad, imaginile din cutia cu amintiri de acum 35 de ani si mai bine....Dar casele ce ma intampinau atunci nu mai sunt , oamenii ce ii stiam nu mai stau la portita...doar casa din varful dalmei e aceeasi. Ma intampina si o turma de oi ce le dadea ciobanul la adapat in parau. Au coborat turmele de la munte, s-au ales oile ca in fiecare an de Sf. Dumitru.
....Si mergand , amintirile cu duminicile sfinte au inceput sa isi deschida larg aripile si sa isi ia zborul spre infinitul albastru.
....Dimineata venea bunica si zicea:" no draga` bunicii, gata-te fain ca mergem la biserica".  Ma imbracam asa, cu hainile de duminica, bunica la fel si inainte sa plecam treceam pe la gradinuta, unde bunica rupea cateva crengi cu flori de banutei si mi le dadea , "ca asa trebe sa meri la bisarche cu flori faine(banuteii erau preferatele ei)".
Mosul era in soricii cei albi de sarbatore, cu camesa faina, vesta si nelipsitul clop , ras (avea bunicul briciul , soponul si pamatuful pe care nu le dadea pe nici o alta scula de ras).
Mai verifica bunica straita sa vada de are tate-halea acolo...naframuta in care erau innodati ceva bani... o lua de baiere si dupa ce zicea un "doamne ajuta" porneam spre bisarche.  Ma simtem bine, era totul parca imbracat de dumineca, bunica povestea de cate ceva...
In fiece duminica, toata lumea parca isi dadea intalnire in centrul satului, unde era si biserica, si bufetul si cofetaria , si mai ales locul unde se faceau horile.
Mosul isi cata cararea spre bufet, unde punea tara la cale cu alti bunici si unde era cate o fele de jinars pe masa si cate un marasesti sau carpati prin scrumiere. Imi era drag mosul , eram mandra de el .
Bunica se intalnea cu tate" lelile" din sat si se puneau pe sporovait gospodareste. Toate cele le stia bunica, de toti si de toate... Nu se cadea sa stau la sfatul lor , asa ca umblam dupa omul ce venea cu ghiumul de inghetata , pe care o vindea cu liongora la cornete. Buna era !
Si numa ce auzim dubasul ca anunta ca se porneste hora. Acolo , pe pajistea de langa biserica(pe care astazi am cautat-o dar nu mai este...).
Si odata se porneste cetera, acordeonul si corduna sa isi impreune glasurile chemand feciorii la o roata. Doamne frumosi erau, in camesi albe , batand cizmele si strigand ! Eram prea mica sa ma cate vreun flacau , sa ma cheme langa el la roata, dar aveam o matusa tinerica si frumoasa ...
"In sat la Aninoasa s-a -ncins o hora mare...venisera sa joace flacai si fete mari..."
Ecourile cordunei , strigatul de hora , rasetele copiilor , taifasul bunicilor si sfatul mosnegilor, toate erau acolo cu mine , pe maul apei langa podul din mijlocul Toacei, pod de care erau tare mandrii tocanii.
Au ramas doar in amintirea mea, parada tinerilor in costume traditionale, cu flori la clopuri, fetele in catrante si camesi cu cheite, cu cozi impletite lasate pe spate, neveste cu naframi pe cap si cu copii ce le trageau de poale sa le le cumpere inghetata ,  bunicile ce stateau la umbra bradului...
"Genica unde iti sunt florile de banutei?" aud. Ma intorc , dar ea , bunica zambea dintr-un nor ce se calatorea peste varful brazilor!

Biserica  Sf Nicolae din satul Toaca