....Ploua cu tunete, toarna cerul galeti de apa in rafale...e noapte neagra ca pacura, doar bicele fulgerelor crapa noaptea in doua pentru cateva momente... Parca bate cineva la usa! Deschide bunica usa si vede mogaldete siroind de apa ce rugau cu glasuri stinse sa ii lase sa sa se aciuieze de ploaie pe undeva, sub o streasina sau in sura.
S-a oprit ploaia, o ceata groasa , laptoasa sta aninata pe dealuri. Bunicul ia lompasul si a plecat inghitit de ceata sa caute alti rataciti prin gredini, sa ii aduca in casa, sa le arate apoi dimineata drumul...
...Asa se porneau atunci oamenii , pe jos , cu ceva merinde in straita, taiau vai si dealuri , manati de credinta strabuna, spre sfanta manastire Nicula. Dar ploile si ceata ii faceau sa rataceasca cararea...si nu odata au iesit divicenii cu lompasele sa caute si sa aduca oamenii in casele lor, oamenii din satile vecine, cunoscuti sau nu, erau toti de-un neam si o credinta!
Credinta mare exista atunci, bunica nu se abatea de la posturi, iar bunicul! ...povestea cum vedea dracii alergand cu picioarele la spinare ca se auzeau cocosii cantand si se crapa de ziua. Doamne cum o pocnit unul urland , ca intarziase pe coclauri cautand suflete pustii si fara credinta! Mergeau cu noaptea in cap la cosit pe tarina barbatii satului. Muncea si bunicul cat era ziua de lunga, doar seara il vedeau in curte. Si iubea copii...mama avea mai mare drag de el, ca le lua apararea in fata bunicii, ce zicea ca i-or mancat urechile toata ziua cu traznaile lor.
Bunica! stia sa descante. Furase descantul de la strabunica cred. Mama s-a rugat sa o invete si pe ea, pentru ca nu intelegea ce zice cand descanta, dar bunica i-a zis ca doar furat va fi de folos. Si bunica a fost ultima ce descanta de ochi si deochi...
Noua copii a nascut bunica, doua fete au murit de mici...Dochita si am uitat cum i-au pus nume celeilalte. Sapte au crescut in batatura.
-Cornelie, meri de ada lemne!
- Nu ma duc , du-te tu! raspundea mama lui Loghin.
...plangea mama prin curte cu sughituri:Loghin ii luase papusa facuta din carpe si ii taia manurile, apoi picioarele...
- Lasa ma papusa fetelor, ce ai cu ea,striga bunica satula de urletele lor.
- Pai daca n-o vrut sa care lemne!...
...jucarei aveau! minge din carpe, papusi la fel...dulciuri si bunatati :zaharul candel sau cuburi. Ioi ce bataie o halit mama ca Anica a mancat tat cate un pic zaharul pentru prajituri!
...Multe povesti s-au scris acolo, in curtea casei bunicilor Gavrila si Maria! Eu imi aduc aminte cateva, povestite de mama. Povesti de viata traita greu, in era in care toti aveau de toate si nimic, ca au trudit pe mosia grofilor unguri, ori pe mosia marelui colhoz C.A.P. In curtea ce a ramas vaduvita prea devreme de bunicul, pe care noi nepotii nu il stim decat din amintirea parintilor nostri...
Plecau din sat cand inca erau copii sa lucre pe undeva la oras, baietii pe santierele ce construiau socialismul, fetele servitoare prin casele altora .Nu s-au rusinat de munca, nu s-au rusinat cu locul de unde au plecat. Au invatat apoi la seral prin scoli meserii, s-au casatorit si imprastiat prin toata tara. A ramas bunica singura, sa tina lampa neamului aprinsa la geam. Rar ii calcau copii pragul, nu stiu daca au reusit sa mai fie toti impreuna in jurul mesei, sa puna bunica ratota si castraveti murati, mamaliga rece cu lapte sau cu silvoi.
...Deschid usa salonului de spital, unde cu greu am intrat ca nu era zi de vizita, o caut pe bunica cu privirea prin salon...cred ca am gresit imi zic si ies...dar ma intorc din drum pentru ca doi ochi mari caprui ma chemau, bunica imi vorbea cu ochii! Era mica , pierduta in patul acela, firava si slabita. Am stat cu ea cateva minute, i-am mangaiat mana imbatranita prea devreme de munci grele, si obrajii trasi. Si am plecat! Pe drumul meu...Ultima noastra intalnire si atingere fugara! Sufletul meu poarta in el privirea aceea ultima. Mereu!
Acum mergem in satul dintre dealuri sa le onoram amintirea, de Luminatie le curatam mormintele si le pomenim numele. Mama sta si se roaga in locul bunicii in biserica micuta.
Mergem de Rusalii , fii si nepotii satului, sa umplem iar ulita de rasete si voie buna. Ne canta Ghita cu vioara si Mihai cu acordeonul, se joaca , canta , se sta de povesti, imbracati frumos in ii si camesi .
Asa ca povestea merge mai departe...si va fi randul stranepotilor sa tina lampa aprinsa in feresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu