- Ecale di` pa vale o fost. Si uite asa canta:"asta-i melodia..."
-Da tu stii sa colinzi Mihaela?
- Colindita pa butuc , da colacu` sa ma duc!....canta Mihaela noastra in cursa ce ne ducea din Diviciori la Gherla intr-o iarna. Plina cursa. Oameni multi.Odata se aude un bubuit mare si o limba de foc iese dintre scaunele din spate. Un fum negru si greu a umplut cursa.
-Ioi, tulai Doamne! O luat cursa foc!!!
Oamenii se ridicau gramada, se impingeau, urlau...dar usa din spate era blocata! Nu se putea cobora pe acolo. Si mai mare imbulzeala si strigate. O aud pe Tenzi...-Lasati-ma sa trec , sa cobor , ca moare copila in bratele mele inecata de fum!
Silvia era mica infasurata in plapumioara alba, doar botezata de cateva zile...Atunci am vazut cum reactioneaza instinctul de supravietuire! Cum nu tii cont de nimeni si nimic. Dar se pare ca ingerii erau cu noi, cursa nu a luat foc, am putut cobora cu totii fara alte incidente, decat o tuse zdravana. Eram langa Rosia!
Cum sanse sa vina alta cursa sa ne ia nu erau, am luat-o pe jos spre Gherla. Noroc cu Mihaela care ne canta si ne veselea, ca am uitat de frig, de cizmele pline de omat si oboseala. Faceam cu randul sa o ducem pe Silviuca, care fata cuminte, a dormit fericita si leganata pana in Fizesu Gherlei.
...Si uite ca amintirile mele se impletesc si cu copacii uriasi din parcul Gherlei. Cat am colindat aleile, tocit bancile, speriat pasarile cu rasetele si jocurile noastre! Frumoasa gasca era si acolo, sefe erau Mani si Geti! Dar ce ne-o trecut noua prin cap? Tot vine incheierea anului, de ce sa nu merem si sa facem revelionul acolo, cu divecenii , ca tot plange scoala de dorul elevilor? Asa ca sus ancora si directia Diviciorii Mici!
Eram tinere si nelinistite...
Mancare o adus fiecare cate ceva, de beut era ceva prin sticle. Muzica era la casetofonul cu baterii, lanterne aveam si brichete sa facem un pic de lumina. Si mai ales aveam bucuria tineretii.
O inceput sa se adune tinerii, rasete, bancuri, hihoteli , muzica si dans ! Am invatat si eu waltul! Ca restul erau batzaieli la libera alegere. Dar asa...o tara dupa miezul noptii vine Romeo si zice ca s-o gatat beutura. No ce facem, ca inca aveam energie pt chermeza? -Hai sa merem la badea cutare, ca stiu io ca are tuica , da de ne da vreun kil. -Ioi ce idee geniala! Hai! zice Mani .
...Eeee, dar badea era in Divicerii Mari! Ei si? Cei patru muschetari erau fara frica. Romeo, Mani, Geti si io! Scartaia omatul sub pasii nostri, era senin , luna plina, am speriat toti huhurezii cu vorba si rasetele noastre. Apoi badea cand ne aude la poarta o zis ca o dat tatarii! Sa scape de noi , ne-o dat o sticla cu ceva tuica de cartofi oare sa fi fost? Am gustat-o ca doar nu plecat noi cu orice...
Ajungem inapoi cu trofeul si continuam.
- Tu , hai sa vezi ca o vinit trufandale! Da tu, o venit ceva prospaturi,adevarate trufandale! ma trage Mani de mana sa verificam "marfa". Doi baieti mai tinerei(vai da babe eram si noi la 18-20 de ani!) ...
...Luam sticla de tuica si o facem posta. Ne tineam dupa gat si incepem sa cantam: "- ma suii in dealul Clujului...(sa vii sa vezi)- pai uite-asa de p...a calului ...(sa vii sa vezi)...-tra ..la ..la ..la...noroc ca nu erau cei de la cantarea Romaniei pe acolo, ca ne luau cu arcanul.
Se zbiciuia spre ziua... o luam care pe unde spre case. Inca ne tineam de gat si lalaiam fericiti.
Scoala unde rasunau cantarile, unde se impleteau vocile si trupurile noastre in dans, e pustie...avea peretii crapati...Dar poate vor mai fi tineri ca noi care sa se adune acolo...
Nu, nu ne-au trebuit toalete alese, caviar pe tartine si whiskey cu gheata sau alte delicatese cu fitze. Nici formatie de 5 stele si ospatari la patru ace. Dar sunt sigura ca am trecut in anul nou fericiti, plini de incredere si mai ales multumiti de toate si de tot.
Mani, ne-am regasit dupa 30 de ani...mi-a fost dor de tine, de aleile din parc unde au ramas amintirea pasilor nostri, dar mai ales de trufandale si de... dealul Clujului. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu