sâmbătă, 16 octombrie 2010

La revedere...


Daca intr-o zi cu soare am gasit 2 pui de pisica parasiti de cineva in mijlocul intersectiei, acum i-am dat spre adoptie. Dar nu imi este usor. Si acum ma intorc ca mi se pare ca miauna , sau ii vad dormind in patutul lor. Ca de multe ori ii puneam acolo si ma trezeam cu ei langa mine , de imi era frica sa ma intorc sa nu-i strivesc. Sotul meu a scris pe site ca avem spre adoptie pisicute, am si uitat de anunt ca nimeni nu i-a dat importanta o luna. Ne-au intrat la suflet si am zis ca le facem buletin pe adresa noastra. Dar in ziua in care am decis aceasta , a sunat celularul. Am zis ca sa vina sa ii vada. Dar baitul cand a vazut pozele gata. Ii ia. Pe amindoi, atunci am zis ca da. Am asteptat da de s-o razgandi, dar seara a venit pregatit sa-i ia. Se agatau de hainele mele si mieunau...mi-au dat lacrimile. Nu ii voi mai vedea, desi a promis ca ne va trimite poze cu ei din cand in cand. A mai avut pisica a zis baiatul , e singur necasatorit si ar vrea sa aiba un sufletel . Sunt amindoi asta e bine ca tare frumos se joaca amindoi. Dar curios, pisicile cele mari acum ii cauta prin casa, dupa mobila , miauna si asteapta sa raspunda, ele care le scuipau si sasaiau ca nu le vor...acum se pare ca le simt lipsa la cei mici.

Miau...unde sunteti oare? Mi-e dor de voi !!!!

Un comentariu:

  1. Cind crestem o pisica un catel sau chiar un copil ,ne intra la suflet ,ne atasam de el si ne doare sufletul ,cind trebuie sa ne desparetim de acel suflet ,dar raminem cu multumirea sufleteasca ca am facut un bine.

    RăspundețiȘtergere