joi, 29 noiembrie 2012

Un nou inceput...

Ca sa fie un nou incept, ar trebui sa se termine ceva. Dar am auzit de atatea ori povesti incepute asa, ale celor ce au trecut prin traume, boli grele sau stiu eu ce alte incercari in timpul vietii. Si zic ca sunt parca altii, ca incep iar viata. Eu nu pot sa zic asta , pt ca nu s-a terminat nimic.
Daca nu ar fi vanataia si taietura din jurul gatului, as zice ca nu s-a intamplat nimic. Ma uit in oglinda si sunt tot eu, tot cea de acum o saptamina. Am si uitat de zilele din spital, de operatie nu-mi aduc aminte nik, decat ca eram insirati cativa doritori de taieturi in paturi si asteptam randul. Eu am avut noroc ca am fost prima din gashca mea. In rest ...ca m-am trezit undeva in lift, ca imi ziceau sa nu dorm..,si eu ii injuram ca mi-era un somnnn, ca erau cativa in salon in jurul meu si apoi liniste...fara somn, fara apa , fara ...Seara mi-au dat apa si a doua zi gata ...am inceput barfa. Au mai fost si alte probleme, dar incerc sa le uit, de fapt au fost si gata.
Deci...un nou inceput de ...saptamina acasa! Tot casa aia e, tot familionul de pisi ce dorm langa mine si miorlaie sa le dau papa, tot ala sot si tot aia copii. Ma uit la mine si ma intreb daca io sunt tot aia ce am fost. La moaca da, tot io is , plus o taietura, ca de vanataie scap io in alte cateva zile. La ganduri...Sincera sa fiu, nu cred ca is alta. Pai tot asa am ramas, ce a fost a fost, nu pot schimba nik. Ce va fi voi afla luni, cand voi primi rezultatul analizelor, biopsiei si al scanului sa vada dak mai am si alte tumori cine stie pe unde.
Dar pana luni...e ziua de AZI. Pe care o traiesc la modul cel mai prezent. Nu ma apuc sa fac cine stie ce , ca nu va fi sfarsitul lumii, si daca e ce ? Pot schimba ceva? Atunci cand am primit vestea ce m-a lasat goala de orice gand, atunci am realizat ca de fapt e parte din viata , ce din pacate nu o pot schimba, nu o pot ocoli sau fugi de ea. Si ca toate asa cum vin asa trec...cu sau fara mine. Si cat va fi inca lumea cu mine si eu cu ea, va fi... o continuare a vietii si atat.Nu sunt nici mai trista, nici mai disperata, traiesc , si atat!Asa cum eram, tot cantam si dansam pe holul spitalului, de m-au dat afara din salonul alaturat ...pt ca le faceam sa rada si le pleznea operatia.  Apoi cum nu aveam ce face si la plecarea spre spital am pus mana pe o carte, am inceput sa o citesc. Hmm...nici nu se putea o alegere mai buna...Emil Cioran: "Pe culmile disperarii". Nu stiu cati ati avut ocazia sa o cititi, dar e jale, sa stai lungit acolo  si sa citesti si disperarea scrisa in cuvinte foarte filozofice, despre tristete, meancolie, disperare, ironie, fatalitate, singurate cosmica si individuala, monopolul suferintei, principiul satanic in suferinta si alte astfel de filozofari, te da gata ce mai.Sa zic ca nu are dreptate as mania pe D-zeu si pe mine insumi. Dar cica cui pe cui se scoate . Asa ca am lecturat disperarea pana la culme. Am terminat si vreo 2 reviste de rebusuri...
Acum sunt acasa, de parca nici nu as fi plecat. Fizic nu sunt ok inca...dar altfel , nu s-a schimbat nik. Pt ca nu vreau sa se schimbe ceva.`
Lume draga! Nu vreau sa fac manifeste si sa scandez lozinci. Dar se merita oare ca viata sa ramina suspendata acolo la partea unde raminem goi de ganduri si sentimente ca aflam o veste ce ar trebui sa ne schimbe viata? Eu realizez in fiece zi ca ce  a fost a fost, incerc sa dau si sa iau ce e mai bun din viata, sa ma bucur de orice lacrima si zambet.
Si da, e omenesc sa fii pustiit , devastat, amarat, trist , sa crezi ca s-a sfarsit . Sa nu accepti , sa te razvratesti, de ce eu? de ce acum?O ,Doamne! cat de nedreapta ti se pare judecata si pedeapsa. Dar , eu nu uit niciodata de ultimul lucru iesit din cutia Pandorei, asa cu aripa franta cu tot. Speranta! Oricum ceva va fi si dupa....
Un nou inceput...de acolo de unde l-am lasat!
PS. Multumiri sincere tuturor celor ce ati lasat mesaje, ce v-ati rugat pt mine si m-ati incurajat.

11 comentarii:

  1. Of doamne ,ai mai trecut peste o cumpana din viata ta ,a cata oare?,dar esti optimista si plina de viata ,emani lumina si celor din jurul tau .Sper din tot sufletul sa primesti vesti bune ,luni,sa fi invins boala.Noi care am trecut prin operatii ,atunci cand viata atarna de un fir de par ,vedem viata cu alti ochi,incercam sa traimi la maxim totul .Pupici draga mea si sa auzim de bine,te astept la saniusi sus pe deal.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daaa inca o incercare si inca una si incxa una si tot asa,viata merge inainte ! Te cunosc zic eu, destul de bine esti o luptatoare,cred ca nu ai uitat cand ma incurajai cand si eu trebuia sa trec peste un impas destul de mare ! Asta este viata ! Viata este frumoasa cu toate incercarile ei si tocmai de aceea trebuie sa luptam ! Mereu mereu aceeasi luptatoare !

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit ce ai scris si imi vin multe in gand sa iti zic...insa nu sa schimbat nimic...si nu se va schimba nimic...tu tot tu ramai...acea zapacita ce am cunoscut-o...si de care imi aduc aminte cu drag mereu...ultima felicitare d ela tn...o tin langa comp...de cate ori stau in fata monitorului ma uit la cei doi iepurasi...ce scrie in coreeana nu inteleg...insa stiu ca simbolizeaza prietenie...si ma face sa fiu mandru stiind ca undeva la un capat de lume am un prieten drag si frumos...si sunt multe de zis...poate prea multe...dar o sa barfim intr-o emisie la radio ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Las ca imi zici tu tot, dar vezi sa nu uiti ce. Ca nu scapi tu de mine asa usor...

      Ștergere
    2. nici nu vreau sa scap....sper si imi doresc sa apucam sa ne unim toti...intr-o emisie asa d sarbatori :)

      Ștergere
  4. Draga Jeny, eu, in lunea cu pricina, m-am apucat sa-ti scriu un mesaj, si scriam... si scriam, desi nu mi-e in fire sa scriu povesti nemuritoare pe blogurile altora si chiar inainte sa public mesajul mi s-a restartat calculatorul de m-am si speriat (deci mesajul s-a pierdut). Nu-s vreo superstitioasa dar mi s-a parut a fi un semn, adica... hai, fata, lasa vorbaria ca nu e cazul acum. Deci nu am rescris mesajul. Cel mai important acum e ca esti OK si privesti totul cu optimism. Numai vesti bune sa primesti!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Ina. Multumesc lui D-zeu ca desi nu am un trup prea sanatos, Mi-a dat optimismul.Ms mult de mesaj.

      Ștergere
  5. Bravo,Jeny ! Ai mai trecut un munte(un hop in viata).Cred ca tie iti plac mai mult muntii decat marea,ca de aia ai facut halta tocmai in Coreea.Ma bucur ca ai ramas aceeasi Jeny care m-a facut sa vizitez aproape zilnic "taramul" tau(blogul tau).Vanataia si cicatricea sunt medaliile tale care vorbesc de la sine despre cat de luptatoare si cat de plina de viata esti.Pt ca te-am "auzit" din nou,consider ca e cadoul lui Mos Nicolae pt ca am fost cuminte.M-ai facut fericita.Insanatosire grabnica iti doresc.Sa auzim numai de bine,iar cand vestile nu sunt tocmai vesele,sa nu ne pierdem speranta.Sa fii fericita,Jeny...pt ca meriti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mariana, urcam si coboram si iar urcam...Si ma bucur ca vizitezi blogul .Nu scriu eu atat de mult ...ha...ha. te voi mai plimba pe "ulitele" de aici din cand in cand.Ms mult.

      Ștergere
  6. In viata indiferent de ce se intimpla, nu poti sa dai vina pe nimeni si pe nimic.Oricit ai incerca sa cauti vinovati nu ai cum si de ce.Mergi inainte..,ca alta cale nu mai este.Ce va fi,va fi si doar atit.Ma bucur pentru tine ca incepi sa-ti revii,ca esti Ok.Va fi mult mai bine cu fiecare zi ce va trece.O saptamina excelenta si curaj,analizele vor fi bune!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Da , analizele sunt bune. Si a ramas sa iau pastile pt o luna, pt glanda. In rest nu am alte "bube". Dar control va trebui. Aia ...va fi. Acum asteptam sarbatorile.
    Pupici tuturor celor ce ma incurajati. Si nu uit sa ma rog pt voi.

    RăspundețiȘtergere