....De cate ori ies din casa, pe jos sau cu autobuzul, ma uit in jurul meu. Vad natura in culorile ei, vad oamenii in culorile lor. Natura are regula ei, pomii sunt inverziti sau nu, florile sunt multicolore, cerul e albastru sau nu...
Trec oamenii ...ca umbrele, vad negru purtat ca un laitmotiv de toti. Negru, gri sau alte nuante pamantii si sumbre. Infasurati in fashuri negre, lungi, cu sau fara glugi, pantaloni negri, incaltari negre. Ma uit in magazine , pe umerase, acealeasi haine unisex si uni color:negre! Aratam ca un card de ciori , infasurati si cocarjati in sumbre culori, ce tot noi le asemuim cu moartea. Oare cine a fost primul individ ce a spus cu litera de lege ca negru e culoarea mortii??? Mergi la inormantari, esti in negru neaparat, ca daca nu , iti bati joc de cel mort si de legile inmormantarii. Mergi duminica la biserica, in casa Domnului esti primit cu ochi buni daca esti in negru! O alta lege , facuta de cine oare? Bucuria de a fi cu Domnul trebuie sa aiba culoarea neagra??? Toti ochii sunt asupra ta, susoteli, apoi vine cineva si te intreaba daca nu ai ceva mai "potrivit "la culoare sa vii in biserica, ca verdele e cam...verde.
Nu vreau negru in dulapul meu prea mult, dar nu am de ales, din ce in ce mai neagra e lumea din jurul meu. Nu vreau sa fiu obligata sa port haine negre in biserica pt ca asa e normal. Nu mai merg la biserica, nu mai vreau oprobiul celor ce se cred mai crestini ca mine doar pt ca sunt in haine negre. Dumnezeu e pretutindeni! EL vede culoarea sufletului tau si a hainei tale. Mai ales EL este in tine! Ca doar suflarea LUI ti-a dat viata! Spiritul tau il recunoaste si il simte pretutindeni, daca vrei!
Limite mai sunt , impuse pe alte criterii. Cel al varstei , un alt exemplu. Cum imi permit eu, la varsta mea sa ma imbrac in culori, in azur, in verde, in rosu, galben? Ca doar nu mai sunt ...ce? Copil sau tanara nu? Daca aici in Coreea cand eram tanara(voi fi mereu asa) si voiam sa ma imbrac colorat, mi se reprosa ca doar batranele se imbaraca asa, in Romania, acum ca sunt la varsta aia! a maturitatii, mi se ofera din nou aceleasi nuante inchise si pamantii . Interesant nu?
Alta limita...cea a apartenentei sexuale. Imi plac culorile curcubeului, le vreau in viata mea. In jurul meu. Ooops! E revendicat acest unic curcubeu de ...stiti voi cine. Pai sunt "recunoscuta"pe strada ca minoritatea ce are parade "pride" purtand steagul curcubeului.
Ce aveti fratilor cu mine? Daca voi ati devenit daltonisti la alegere, lasati-ma in lumea mea de culori.
Nu va accept limitele si legile nescrise dar "firesti" ale voastre. Nu imi va pasa ca ma faceti curva , dusa cu pluta, dilie, necredincioasa sau mai stiu eu cum, daca nu vad doar negru si pamantiu in fata ochilor. Pacat, pt ca avem atatea minunatii in jurul nostru, atatea frumuseti colorate, pe care voi nu vreti sa le vedeti! Nu va impun sa veniti in lumea mea, desi loc este cat..."lumea", va las sa va bucurati de ale voastre culori.
Doamne cum ne-ai dat curcubeul ca aducere aminte ca vei fi cu noi mereu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu