miercuri, 13 noiembrie 2019

Cu sau fara masca?!

  Ma ia valul vietii si ma intoarce pe toate partile. Vad prezentul si oglinda trecutului. Nu e rau cand ai trecut prin multe si de toate, cand viata ti-a oferit ceva de gandit, de trait, de amintit. Ne mai da cate o palma sa ne trezim din visurile roz, ne mai pupa cu parfum de micsunele. Ce mai , e frumoasa viata asta a noastra, indiferent cat de reala sau hologramata este.
  Amu is "masca" , cand vad pana unde pot duce cei ce ne controleaza media pe orice unde, chestia asta cu masurile ideale , cu figuri de papusa, (mai nou, toti baietii de la kpop arata ca barbie doll).
De cand ma stiu in tara asta, pe primul loc la orice , ca e de mancat sau simple pomade, daca spui formula magica" face pielea frumoasa " se vinde ca painea calda. Sa nu zic ca aceasta tara e considerata mecca operatiilor estetice. Nu conteaza de unde incepi, ca sigur devii dependent de ele.
Aici fac o paranteza....Ma suna intr-o zi o romanca ce traia prin Germania , sa ii caut o clinica renumita de operatii estetice, care sa aiba ceva translator in germana ca ea nu stie engleza. Si vrea sa se opereze sa fie frumoasa. Tipa era asa spre 50 de ani, dar avea ea standardele ei de frumusete. A mai retusat ea pe ici pe colo, dar vrea ceva mai mult. In fine, eu fiind aici e imposibil sa nu am in agenda vreun numar de telefon al frumusetii magice. I-am zis ca nu stiu nimic despre clinici, ca nu ma intereseaza acest capitol. A ramas cu gura cascata, apoi cand si-a revenit din soc, mi-a zis ca sunt nebuna sa stau aici si sa nu ma fac frumoasa , e o blasfemie sa fiu atat de indiferenta, ca doar nu ma cred perfecta sa nu fac operatii. Amu era randul meu sa ramin masca! si cu gura cascata. No comment!
  Doamne cum mai vezi doar oameni perfecti in toate reclamele, pe toate gardurile! Si cum inebuneste lumea sa fie perfecta . Daca ma intrebau fetele de liceu, de unde mi-am cumparat lentilele ca au culoare frumoasa( de cand ma stiu am ochii verzi), fete ce umblau cu cutiute de lentile colorate, fara sa aiba cea mai mica idee de pericole, dar voiau sa fie ca reclamele....
  La angajare conteaza mult cum arati, indiferent ce munca faci. Alta paranteza....eram intr-o emisiune la tv , eu in tabara celor ce considerau ca nu e nevoie de operatii estetice sa fii o persoana de succes. Eu idealista ca trebuie sa ai incredere in calitatile tale, sa ai habar de munca ta , sa crezi ca tu esti frumoasa cu ochii alungiti asiatici, ca nu iti trebuie nas in vant si barbie ascutita. Tinerele fete ma combateau ca nu reuseau sa se angajeze daca nu arata "perfect" . Oare eu eram dusmanul ??? Sau societatea asta sexista???
  Ce mandre putem fi cand suntem alese pentru ca aratam beton! Nu conteaza ca avem tartacuta goala, ca habar nu avem de meserie sau sa tinem o conversatie. Umblam fudule , cu nasul in vant si vantul in plete, cu fuste minuscule si burice goale, daca ninge daca ploua, sa vada si restul matracucelor ce inseamna sa fii aleasa. La bratul unui barosan cu burta mare si lanturi cat degetu` la gat, sau in emisiuni unde ne aratam toate cele cu mandrie si fara prejudecata.
   ...ma intorc in timp, cu valul...Vacanta de vara, o minune pe litoralul marii. Dar noi trebuia sa facem practica la restaurant o luna de zile. Si cum erau slava Domnului o gramada in statiuni, merg si eu la unul in Venus, cu o colega. Vine seful de sala sa ne ia in primire (sau nu). Se uita la mine asa...de sus in jos si de jos in sus, ma evalua si ma cantarea cu privirea, ca la piata. Da ! primesc verdictul. Wow!
 Pai trebuie sa placi sefului nu, desi aveam doar 16 ani si eram eleva, umblam la servit turistii in uniforma! Nici cand am terminat scoala din Constanta nu m-am lasat. Ma trimite scoala la un restaurant sa lucrez, acolo in oras. Ajung acolo, undeva langa magazinul Tomis, vechiul si renumitul bulevard de promenada pe atunci, lume la mese, zumzaiala sau voci mai stridente, aer de berarie un pic mai rasarita. Astept afara pe terasa , vine seful de local, ii spun cu ce ocazie pe acolo, si desigur incepe iar evaluarea de sus in jos , lung si cu opriri pe ici pe colo. Se pare ca i-a placut , ca imi spune sa ma prezint la lucru a doua zi. Am zis pas! si m-am angajat la Neptun unde lucra si mama. Seful, om de treaba . Nu m-a luat luat la"ochi". Cel putin nu ca altii, doar ca mi-a zis intr-o zi ca am noroc ca e mama acolo, ca nu scapam eu....asa usor.
   Misto nu? Ce ma plang eu ? Care desi nu eram o frumusete , nu duceam lipsa de admiratori si pretendenti. Dar nu sunt de acord sa fii doar un sexsimbol, sa arati bine pt a fi angajata, sa ti se spuna sa te uiti in oglinda (apropo, oglinda mea e perfecta) si apoi sa ridici pretentii sau sa ceri ceva.
Dar mai ales ma scot din sarite pipitele ce se uita, tot asa ...de sus in jos la tine, cu o masca de mila si dispret . Mie nu imi pasa, eu stiu valoarea mea si dispretul lor ma face sa zambesc.  Pt ca multe au trecut peste pragul oricarei valori si se expun si se baga in patul oricarui individ(la ei perfectiunea nu conteaza , poate sa arate dezgustator) sa iti poata zambi tie, muritoarei de rand, de pe piedestalul ala ridicat de societatea asta cu masca de curvarasie perfecta si pe fata, afisata cu nonsalanta peste tot.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu