Ce frumusete! Pomii infloriti, ninge cu petala lor, iarba fosneste sub talpile goale... Si e de un verde crud...Fluturi zboara miscand alene din aripi, parfumul florilor te imbata. Si eu..alerg prim aceast peisaj mirific , iar sub acei pomi infloriti mama si tata pregatesc masa... suntem la picnic?
Ma simt atat de bine, de libera si usoara, fericita...E atata pace acolo , atata multumire sufleteasca am... Dar, ...dar se apropie un domn imbracat intr-un costum negru, ce avea o floare mare alba in piept si mansetele albe se vedeau. Nu parea om rau...dar ma intreaba cand a ajuns in fata mea:" Stii cine sunt, nu?" Oare ...Da stiu, esti MOARTEA si ai venit sa mai iei. -"Da . Pregateste-te..."- a spus. M-am intors si vad fratii alergand fericiti acolo, iar parintii razand si pregating masa...M-a incercat o parere de rau si am raspuns:- "Bine. Dar am o ultima dorinta . Pot sa servesc masa pt ultima data cu familia mea ?"
S-a gandit cateva secunde ...si mi-a facut semn sa ...merg la ei.
O palma ce imi loveste obrazul m-a oprit din fuga mea cu bratele deschise spre ai mei... Ce s-a intamplat?
Unde a disparut acea scena de basm? Unde sunt? Ce se intampla?
-" Du-o la sala de operatie urgent" a sunat glasul doctorului ce s-a pierdut undeva intre viata si moarte.
- Nu vreau...vreau acolo , in lumea de basm... e asa de bine acolo, nu e durere, nu e ura si tristete... am incercat sa alerg, dar o tariala de melc a fost singurul lucru ce am reusit.
"- Ai fost in Rai!!!" am auzit vocea unei femei in varsta din salon. Ai vorbit in somnul produs de febra mare...si noi te-am auzit toate. Am crezut ca ...te-ai dus...dar uite ca se pare ca te-ai intors , poate ai o misiune de indeplinit inca. Floarea cea alba a fost speranta ta... la viata.
Deci ...asa arata Raiul? Doamne !!!! nu e de mirare ca nimeni nu se mai intoarce de acolo.
Poate nu sunt singura ce am avut astfel de experienta. Si ma intreb...misiunea mea ...inca nu e gata....caci inca sunt aici pe acest pamint, si incerc sa ma bucur de tot ce Domnul a creeat. Si sa ofer cat pot celor ce cauta un sprijin . Frumusetea aceea exista. ...
Draga mea nu am avut o asemenea axperienta,dar sigur ca atunci aveai ceva de inplinit:erau doua suflete care asteptau sa le intinzi o mina de ajutor,le-ai fost mama,una mai bun a ca si cea naturala,cred ca misiunea ta nu s-a terminat inca ,cine stie cine mai are nevoie de tine,si fetele si poate nepotii,cine stie?nu ai dezamagit pe cel care te-a lasat atunci sa pleci si dupa cite te cunosc eu nu o sa dezamagesti nici de acum in colo
RăspundețiȘtergereChiar ai trait experienta asta sau e doar o schita literara?
RăspundețiȘtergereOare de ce domnule Bogdan tot ce se scrie pe acest blog este pus sub semnul ? de dumneavoastra?totul ce se scrie aici este sincer si adevarat
RăspundețiȘtergereDa , este o experienta traita. Eu nu prea am imaginatie , asa ca scriu din propriile experiente. De necrezut poate, dar multe miracole exista si minuni s ale zicem carora stiinta nu le gaseste raspuns. Insanatosiri miraculoase, sau experienta spiritului de a parasi trupul...Eram in liceu, dupa o simpla operatie de apendice, facuta de mantuiala, am facut infectie mare, si doctorul i-a spus mamei sa cheme preotul...m-au operat din nou cu febra de 42, la noroc , preotul sau ...reanimare. Din pacate , la 2 saptamini dupa mine, fetita de 7 ani ce a fost adusa in spital nu a mai avut aceeasi sansa si a murit peste noapte. Aceeasi simpla operatie....
RăspundețiȘtergere@Mirela: Poate pentru ca eu sunt un om mai ancorat in realitate si cu o gandire mai pragmatica de genul 1+1=2; oricum va asigur ca nu era nici o rea intentie in spatele cuvintelor mele... pur si simplu eram curios daca unii oameni chiar experimenteaza asemenea senzatii... scuze daca intrebarea mea a deranjat.
RăspundețiȘtergereEu prefer misterele si s.f.-ul stiintelor exacte.De cand ma stiu citeam astfel de carti, la tv urmaream teleenciclopedia cu misterele lumii.
RăspundețiȘtergereNu ma deranjeaza intrebarea, e normal sa ganditi ca poate fi si eseu. Deci fiti linistit, accept parerea ca atare.