la Florin

Da ..la Florin acasa am fost. Ne -am cam invartit un pic pana am gasit faimoasa ulita cu marele copac de peste drum de casa lui.Dar am juns si el ne astepta in poarta. Singura nu stiu de reuseam sa merg, curse nu is, mertanu` sau ...meganu` daca ai e bine. Fam Manoliu a mers cu mine si io cu ei, in renumita noastra Dacie. Si ce am gasit? exact ceea ce scria el pe blogul lui. Facut zidul , fantana afara sa bea tot insetatul, aleea e facuta pt carucior, in casa e simplu, dar curat. Asa ca viitoarea d-na nu se va plange(na ca iti fac reclama ) ca nu este un om caruia sa ii placa mizeria si alandalismul, pt ca ...nu poate.
Am facut gratar afara, sub bolta de vie, care nu prea ne apara de vipia de afara. Jan a avut grija de foc, eu cu Mirela la oale, castroane..,. ne-am bagat nasul prin toate dulapurile. Am vazut ca din nefericire nu avea ceea ce eu credeam ca e strict necesar, nu delicat, usturoi, sau mai stiu eu ce nimicuri ce se gasesc la toate bucatariile. Si am vazut ca ii este greu, ca frigiderul nu geme de...nimic , ce bunataturi!! Si eu care ziceam ca is modesta...mi s-a facut parca jena . Si acum am realizat ca a multumi pt ceea ce ai nu e o vorba aiurea. Ca uite altii o duc mult mai greu. Am facut o masa cu preparate coreene, carnita cu sos iute , si altul dulce, supa de alge. Plus ce mai era prin conservele made Coreea. Sa nu uit de betisoare.

Doamne! ce bine era, afara cu masa plina, cu berea rece...cu noi vb despre toate. Despre dealul Uroiului si comorile lui ascunse, despre Florin si hobby-ul lui. Frumoase cruci care se fac in ...sticla. Si pe care mi-a dat-o plina cu tuica de Rapolt. Nu se putea un dar mai frumos.

Florine...o lectie de viata am primit. Cat de nerecunoscatori si rai suntem, poate tocmai pt ca avem tot... Din pacate timpul trece repede alaturi de oamenii dragi. Am plecat de acolo lasand un prieten , un suflet ce asteapta doar sa fie apreciat pt ceea ce este si cum este. Greu ii este, pensia e mica , si va fi si mai mica am inteles, vine iarna , lemne nu-s. Of...

L-am ajutat pe Florin cand si cu cat am putut. Din pacate anul asta is fara servici, ...am pierdut locul de munca plecand acasa, la inmormantare...si acum ...e aproape sf de an...nu stiu cum sa il pot ajuta.

Sper totusi ca il voi putea vizita iar, sa il iau la o partida de peste, sa nu mai fie singur macar de-om manca coada de peste ce l-om prinde....