Zilele trecute am fost cu grupul la festivalul international al mersului in insula Ullung, prima editie. A fost sa pun piciorul in sfarsit pe aceasta insula.Am mai incercat, dar nu e usor sa ajungi acolo, valurile mari intorc vapoarele din drum in portul Pohang. Dar uite ca am reusit!
Un grup mai marisor zic eu, daca am plecat din Seul 3 autocare si ne-am intalnit in port la Pohang cu altelele ce fac parte din aceeasi organizatie a mergatorilor.
Vremea e minunata, zile de toamna calde , cu soare si palete de culori. Peisaj ca din povestile turistice de prim rang. Am mers de-a lungul coastei marine, imi batea briza in plete, rascolind amintiri. Am urcat poteci de munte cu izvoare curgand printre stanci, alte amintiri ...
Mergeam si taifasuiam cu careva , dar de cele mai multe ori ramaneam singura , in lumea mea prezenta sau trecuta.
Eeee...dar se pare ca de cand am ajuns in port am avut parte de un fan mai aparte. Eram desigur singura "inaltime" blonda , ce zambeam cu toti dintii la toti si salutam respectuos. Eu zic ca dupa o noapte de nesomn si un rasarit de soare vazut si simtit prin toate fibrele mele, aratam beton.
In fine , pe traseul serpuit pe malul marii sau carari de munte, ma intersectam cu fanul meu. Eu politicoasa, el cu avansuri. Cand ii dadeam peste nas disparea, dar il regaseam asa ...din intamplare pe alte carari. Ce ti-e sa fii solo! Faci poze cu natura sau selfie . Dar se mai gaseste cate unul sa te prinda pe telefon in peisaj. Si uite asa, al meu fan , a facut cateva poze cu mine , pe care s-a aratat interesat sa mi le transmita. Si cum altfel decat prin aceste minunate telefoane ce sunt atat de smart ca rezolva tot. Dar!
Mi-a trimis pozele, fara alte complicatii promise de fan. Am plecat fiecare pe cararile noastre spre casele noastre. Nu ajung bine acasa , ca ma suna fanul! Sub pretextul ca eu am fost cea care l-am sunat prima. Apoi ma trezesc a doua zi cu ceva mesaje primite de la el. Despre Dumnezeu! si ceva discursuri sau predici ! Wow! WTF!
Si ma suna, sa imi zica ca este el , cel ce mi-a trimis pozele facute pe insula!
Blocat pe toate canalele posibile zic eu!
.....Ma duce gandul la alta poveste. Intamplata tot aici in tara asta , a diminetilor calme(dupa nopti de pomina zic eu).
....Stau si astept autobuzul . Seara , pe la ora 7 . In statie vreo trei persoane. Nush de unde apare un domn bine pus la punct, ce se apropie de mine si zice"- Natasha , hai la o cafea!" Oops!
Ma eschivez eu cumva, dar el dupa mine prin statie. Ca stie el ca eu , Natasha , merg cu domnii la cafea. Apoi sa il intreb pe sot zic eu, si daca e de acord el... "Eeee...lasa ca stiu eu ca e vrajeala , ca nu ai sot si faci fitze, " zice el.
Cum aparusera celularele (minunate inventii nu?) il sun pe al meu sot sa il intreb daca lasa pe "natasha" la cafea cu un nene ce tine mortis . Sa vezi ce repede a disparut pretendentul dupa ce a auzit injuraturile si amenintarile sotului meu.
Treaba cu mersul la cafele atunci era clara. Voi povesti mai multe"aventuri" ale "natashei" in alte postari. Dar nu stiu ce e cu lumea asta , care sub acoperire, incerca sa intre in viata ta. Care nu stiu ce inseamna un politicos refuz , vor neaparat sa ii injuri sau sa tipi la ei sa te lase in pace ca nu esti interesat de nici un fel de extra servicii.
Si uite asa invat sa refuz categoric orice alte poze facute din "prietenie dezinteserata".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu