Azi e o zi minunata de inceput de septembrie, soare cald , gradina zambeste cu toata fata florilor multicolore si parfumate, zumzet de albine, tarait de cosasi. Am inchis radio ...discursuri fara rost , puerile ce incearca sa te "implice" in mincina lor, nu le vreau in lumea mea. Imi creez singura un echilibru de armonie a sunetelor si culorilor, de fapt eu nu creez nimic , caci ele sunt aici ! Pretutindeni in jurul meu. Le vad, le aud, le miros ,dar mai ales le simt!
Uitam de sentimente, reducem totul la celelate simturi.Vazul si auzul mai ales... Si e o tristete generalizata...
Nu ma mai intreb ce scop au stirile transmise pe orice cale posibila, de ce se aleg cu grija cele terifiante, care sa bage omul in groaza cea mai mare . Prea plinul emisiunilor tv il fac stirile despre crime, violuri, accidente, batai, furturi, amenintari, discursuri agresive , preoti pedofili, parinti sau copii decazuti in mizeria nerecunostintei, stiri ce au grija sa fie reactualizate, updatate de cateva ori pe zi .Unii se falesc cu ceva ,dar cel mai mult : toti se plang de ceva!
Nu vorbeste nimeni de valorile ce inca exista si se nasc, de gesturile de bunatate si iubire. De copii inteligenti ce castiga olimpiade internationale, de oameni ce cladesc frumos un viitor !
Pai daca suntem efectiv atacati pe toate lungile de unde de stiri bomba si de ultima ora ! Am ajuns sa credem ca nu mai exista bine in lume, ca iubirea de semeni e un moft, ca trebuie sa fii rau sa reusesti ceva sau undeva, sa te lauzi peste tot ca esti smecher si ca stii sa te strecori printre toti si toate. E pusa la loc de cinste prostia ,rautatea si incultura.
Interesant e ca nu mai auzi oamenii vorbind despre ei, micile sau marile lor bucurii ,ci despre ceea ce aud la stirile din eter sau din radio-sant, primul loc ocupand discutia interminabila si plina de patima a "pensiilor".
....Poiana e plina de soare , de flori , de bucuria cantata in triluri! Dar multi dintre noi alegem sa vedem baliga si mizeria din ea.
Alegi tu sa fii albina si nu musca verde. Nu vreau sa mai dau explicatii de ce nu vreau sa vad uraciunea(care exista desigur). Daca tu asta vrei amice, drumurile noastre vor fi de acum incolo paralele. Nu mai am timp pt plangeri , pt discutii pesimiste si mereu triste a lumii in care tu traiesti. Nu mai vreau si gata. Empatia mea se opreste la punctul in care imi zugravesti totul in negru si imi vorbesti de aceleasi probleme de nerezolvat. Oricum indiferent ce voi spune eu , tu ai lumea ta in care rozul meu nu prea poate castiga teren. Poti sa ma judeci cum vrei tu, sa ma cataloghezi in ce fel vrei. Am o viata ce eu cred ca merita traita , o viata ce eu nu o consider o povara, nici nemultumita ca nu am ce are altul nu sunt .
Nu imi mai pune in carca poverile tale, negura sufletului tau. Candva vibram pe aceleasi unde. Ne-am schimbat, am luat trenuri diferite undeva intr-o gara. Ne-am intalnit din nou...eu nerabdatoare sa zburd cu tine prin poiana mea colorata, tu sa plangi pe umarul meu tristeti iremerdiabile, nimicnicia vietii...eu sa iti aduc trilurile de pasari...tu sa ii spui de dureri citite sau intamplate unor necunoscuti mie...eu iti spun ca nu mai vreau sa ma implic sufleteste in lumea ta...tu sa imi spui sa ma trezesc la realitate ...Am ajuns la concluzia ca aceasta oprire in aceeasi gara , nu ne-a convins ca vom ajunge sa vedem acelasi lucru , nu acum !
Cautam toti hrana pentru suflete. In aceeasi poiana! ....Si uite asa formam roiuri de albine sau muste.
Incercam sa ne impunem punctul nostru vizionar in intalnirile noastre.
Eu cred ca nu mertita sa imi irosesc energia convertind pe nimeni sa vada culorile din poiana mea. Not anymore! Daca cineva apreciaza ceea ce fac si gaseste ca e demn de laudat si urmat, e bine. Daca altul vrea sa scuipe direct sau prin barfe dispretul prin replici negative , treaba lui. Indiferenta e si ea o arma de aparare, zic eu.
Azi e duminica ...Stau la umbra nucului, adie vantul, trandafirii isi scutura petale sangerii, veverita cara nucile, cateii dorm ...o zi binecuvantata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu